OSTOIESTE-TI SETEA...

jcffds

Stai pitit sub ploaia ochilor albaştri,

Picură poeme peste setea ta,

Ieşi din rândul celor care mor sihaştri,

Cât îţi este sete, bea din gura mea.

Versul mi-e maree, glasul flux ce-adapă

Văile secate ale unui dor,

Pe buzele mele, curge sfânta apă,

Din izvor de lacrimi, tămăduitor.

Braţele-mi sunt nuferi într-o deltă vie,

Unde acostează vara ca un drog,

Leagă-ţi barca vieţii şi la cununie

Te aştept iubite, fără să te rog.

Timpul, pentru mine, s-a oprit o clipă,

Pauza-i indusă pentru amândoi.

Lasă gura lumii, din rărunchi de ţipă,

O astupă glasul ploilor din noi.

Ploaia mea-i curată, galbenă rugină

S-a pierdut în ceruri şi nici rece nu-i.

Caldă pân' la oase, te spală de vină,

'Ţi potoleşte setea ca-n ziua dintâi...

VIOLETTA  PETRE

Tags

Featured