De multe ori m-am întrebat cum a fost posibil ca societatea noastră românească să aibă o asemenea involuție... Am observat îndelung Internetul, am cotrobăit prin mațele lui, am intrat în dialog cu oameni tineri – mulți valoroși, cu „open mind”, dar care au moștenit și gene bune de la părinți, căutând ca prin educația solidă ce au primit-o, să fructifice acea moștenire genetică.
„Așchia nu sare departe de trunchi”, sau „ce se naște din pisică, șoareci mănâncă”. Din păcate, tânăra generație cu vârsta între 20-30 de ani – „generația USR”, sau #rezist, în care au intrat și „tinerei” ceva mai mașcați, au tulburat și au degradat masa societății contemporane. Îmbrățișarea globalismului este crezul lor, este himera care pur și simplu i-a prostit aproape irecuperabil, pentru că ei sunt o falie a societății care a fost intenționat prostită de mentori, a fost convertită la valori ce s-au dovedit a fi himere.
Sunt un om care a trăit multe până la această vârstă, deși nu mă consider încă un om bătrân, dar viața mi-a adus multe provocări și încercări prin care am trecut. Tot viața m-a adus – prin voia lui Dumnezeu – la multe momente de reflecție asupra vremurilor prin care am trecut, permițându-mi mie să fac o analiză și o diferență între anumite perioade, între anumite regimuri politice, având informații directe; de la cel de-al doilea război mondial - date de părinți - perioada stalinistă, pe care am apucat-o chiar eu, de când am amintiri și până în zilele nenorocite de azi. Am constat cu groază și cu amărăciune că Țara a involuat, că s-a degradat, iar odată cu ea și generațiile care mi-au fost și îmi sunt contemporane.
Pot spune cu mâna pe inimă, că apogeul la care am fost martor viu în societatea noastră, au fost „anii 70”, ani ce mi-au desăvârșit instrucția școlară, iar apoi am pășit în viață ca tânăr adult.
Remarc un lucru: oamenii din România trăiau în pas cu mersul cuceririlor tehnicii mondiale, dar trebuie să ținem seama că în acele vremuri nu dispuneam de descoperirile epocale de care beneficiem astăzi, de Calculatoare Personale (PC), de rețea de Internet, de comunicații instantanee prin fibra optică, de multitudinea de canale Tv color, de aparatură Tv și gadget-uri cu ecrane plasmă sau cu cristale lichide – miniaturizate și super inteligente. Ne descurcam cum puteam, iar goana după informații se limita doar la citirea de cărți și reviste: românești, sau foarte rar și cu circuit închis, ale unora din străinătate, cu predilecție din blocul țărilor socialiste, sau și mai rar, de câte o revistă editată și tipărită de ambasada americană, sau prospecte turistice ale unor agenții de turism din afară. Era greu să fii la curent cu Lumea, dar setea de cunoaștere era hrănită cu dorința de a deveni un om cult, multilateral cunoscător al lumii. Am fost contemporani cu debutul televiziunii române, cu prima transmisie a Revelionului, cu primele mașini Dacia, și ARO, cu primele camioane „Carpați”, de 3 to, apoi cu Saviem – Roman diesel, am fost contemporani cu apariția magnetofonului, apoi a casetofonului cu primele aparate de radio cu tranzistori, autonome, portabile, cu videocasetofonul, apoi cu primele calculatoare, care erau niște mașinării gigantice, având clădiri proprii în „Centrul de Calcul” județean, am fost contemporan cu primii sateliți ai pământului trimiși pe orbită, apoi cu primul zbor al omului în cosmos, cu prima stație orbitală pe care zburau echipaje umane care erau schimbate cu naveta spațială, contemporan cu prima și singura deocamdată aselenizare a oamenilor pe Lună, cu inventarea cip-ului și tot așa, până în ziua de azi.
Planeta a evoluat enorm, știința a fost vârful de lance, românii au fost printre pionierii ale căror minți sclipitoare și-au adus din plin contribuția la acest progres al științei și tehnologiei...
Dacă în domeniul științelor omenirea a progresat uluitor de mult și de repede, iar societatea românească a ținut pasul cu lumea liberă, după 1990 am fost supuși fără să înțelegem, unui program minuțios de distrugere a întregii noastre economii făcute în patru decenii de socialism - că așa a mers Istoria - dar eram o economie suficient de dezvoltată pe mai toate domeniile în care cream chiar concurență pe o piață internațională. Toarte erau făcute de oameni, de români, chiar dacă în unele domenii cumpăram brevete sau licențe de fabricație.
În 89 a avut loc „revoluția”, acea cădere forțată a dictaturii lui Ceaușescu, pentru care toți românii s-au bucurat. Pentru că a fost posibilă Libertatea.
Adevărul este că ne-am bucurat prostește, că eram naivi, eram îndoctrinați de 4 decenii cu binefacerile comunismului ca doctrină politică, iar „Lumea Liberă”, capitalistă, era continuu blamată și stigmatizată. Întotdeauna ceea ce îți este interzis, îți dorești, iar ceea ce îți dorești, te împinge de la spate să faci orice efort, ca să obții.
Cine a pus la cale „eliberarea” României, am înțeles abia „astăzi”, după ce am trecut cu toții prin multe încercări distructive. Abia astăzi, unii dintre noi, cu instrucție în domenii diverse și conexe am putut face legătura cu diferite evenimente și contexte, cu atitudini și acțiuni ai unor oameni politici care au condus și conduc România de acum.
În sfârșit putem înțelege că Globalismul este un curent mondial coordonat și pus la punct de un „guvern” din umbră, că deasupra acestui guvern care înglobează specialiști de vârf în domenii extrem de variate, de la politic, economic, financiar, militar, etc - stau potentații financiari ai lumii - în care se includ și corporații suprastatale, iar ținta lor este să dețină și puterea totală, ca să dispună de întreaga planetă, de toate bogățiile ei de pe sol și din subsol. Ideea este ca aceste bogății devenite marfă, să fie transformate în bani și Putere, lucruri cu care să domine omenirea.
Pentru asta a fost nevoie să fie frânată oarecum dezvoltarea omenirii, a societăților din țările cu oarecare dezvoltare economică, printre care intra și România, ca aparținând Europei.
După destrămarea URSS-ului - tot de către globalism, care a declanșat și contribuit la războaiele mondiale - Globaliștii au trecut la demantelarea pe cale pașnică a comunismului în țările Tratatului de la Varșovia; doar cu România le-a fost mai greu, că dictatura ceaușistă avea rădăcini adânci în societate.
Atunci și-au dat mâna globaliștii din toate țările – Rusia, America, Europa – și au provocat în mod plauzibil diversiunea cu pastorul Laszlo Tokes, care a fost chibritul ce a aprins fitilul de la butoiul cu pulbere. Ce am trăit de trei decenii, știm cu toții. Planul în amănunt a fost să se execute o degradare accelerată a societății românești – dar nu numai în România – să fie degradat învățământul, să fie „reciclați” și „reorientați” viitorii dascăli, formatorii de opinie, de la clasa pregătitoare și până la absolvenții de facultăți cu Master. La asta s-a muncit concomitent cu distrugerea economiei, s-au pompat bani cu nemiluita, prin fundații și „societăți deschise”, plus forțarea minților elitiste și a forței de muncă profesionalizate, ca să emigreze masiv în țările europene, unde cu toții au trebuit să se integreze în mentalitatea și legislația țărilor de adopție. Astăzi am înțeles jocul, dar astăzi este prea târziu, generațiile copiilor noștri, a nepoților noștri, s-au degradat, societatea a involuat și acum ne trezim că avem o intelectualitate ineptă, o „cvasiintelectualitate”, niște tineri cu o spoială de cultură, cu mentalitatea că nu ai nevoie de cunoștințe solide de geografie, istorie, muzică universală, literatură universală, că totul găsești la nevoie pe Internet, iar încărcarea minții cu astfel de date „inutile” – „dăunează grav sănătății”... Tu ai nevoie doar să faci bani, ca să-ți permiți un trai de huzur, cu cât mai puțină muncă ușoară...
Noile generații sunt pline – nu numai în România – de idioți funcționali cu diplomă, de sclifosiți efeminați, de intelectuali de videoclip, care pot prinde musca din zbor cu gura, care își doresc să trăiască facil, cu muncă foarte puțină și ușoară, dar bine plătită, să toace banii „babacilor”, sunt jalnice beizadele care deja s-au copt tăind frunze la câini, dar irosindu-și practic viața hoinărind, stând prin cluburi sau terase cu o limonadă sau o bere ceasuri întregi, sporovăind despre teme cu care sunt îndoctrinați de păpușari nevăzuți pe Internet. Platformele Internetului exploatează la maximum „talentul” acestor flaifuteri moderni care înghit aerul călătorind pe glob cu un rucsac umplut cu prezervative, țigări și o sticlă cu apă, pentru care sunt plătiți foarte bine din publicitate. Astăzi contează câți gură cască ai pe contul tău de vlog, de blog, de Instagram, de Twitter. Nu contează ce faci, CE ȘTII să faci, nu e important ce cultură individuală ai, contează câți tembeli de teapa ta poți prosti să se aboneze la contul tău, câți cască gura la vorbele tale de „jmeker” al timpurilor acestea, care trăiește de azi pe mâine ca și nimfele ce se sfârșesc înainte de a deveni fluturi de-o vară.
Vă fac cunoștință aici, pentru exemplificare, cu o astfel de beizadea a zilelor noastre, cu un fătălău numit Cătălin Stănciulescu (o fi rudă cu Oana Stănciulescu?), care după ce a făcut o facultate ce nu-i folosește la nimic, pornește non-stop prin lume la întâlniri cu amici virtuali, tot de teapa lui. Cei care pot să înțeleagă limbajul nou, presărat cu englezisme și prescurtări IT-ste de jargon, cei care nu se enervează văzând acești mucoși inutili cu ifose, care „sparg” lovelele făcute de babaci ușor, cu evaziunea statului, pot urmări specimenul cu numele său de blogger Backpack. Îl găsiți pe Youtube. Vi-l prezint la o excursie în Iași, unde se cazează – evident! – la singurul „otel” 5*”din Moldova, cărându-vă cu el prin cluburile din Palas Mall, prin Piața Unirii, unde are drept ghizi doi viitori intelectuali de aceeași teapă, un puști și o puștoaică de două decenii fiecare, studenți la Geografie(?), activiști într-un ONG care „promovează Iașul”. Vocabular sărac, date superficiale, ifose cu cardul VIP agățat de gât, ca pe un trofeu.
De acolo am pornit, v-am plimbat puțin prin filozofia vieții și aici am ajuns, ca să vedeți de ce îmi pare rău că am apucat să văd cum s-a distrus lumea în care m-am născut.
Mai jos, aveți videoclipul lui BlackPack făcut la Iași, dar îl puteți urmări și hoinar aiurea pe tărâmul Asiei Mici, unde hălăduiește agățând escorte locale care momentan, „îi umplu” viața...
GABRIEL MIHAILA
