E potop pe pământ,
se îneacă cocori,
am în ochi numai vânt
am pe buze doar nori,
am în trupul bătrân,
o puștoaică lila,
care plânge și strigă,
nu pleca, nu pleca!
Ninge trist, ninge blând,
ninge ca din vederi,
peste parcuri pustii,
peste zile de ieri,
am, în riduri, un vers
care zace nescris,
iar pe gene am plâns,
mi-ai promis, mi-ai promis..
Deși ninge mărunt
și ne-ngroapă zăpezi
deși nu mă auzi,
deși nu mă mai vezi,
deși plouă cumplit
și se-nneacă cocori,
o puștoaică lila
îți zâmbește cu nori.
MIHAELA BARAN