Plecat-am să nuntim, c-un gând,
Și-am dat în lume, sfoară;
Că nunta asta, vrând-nevrând,
Pe nimeni, n-o să doară!
Și ne-om bătea cu pumnu-n piept;
Că nu știm ce e frica,
Iar pentru croiul țării drept,
Nunti-vom... cu țârica!
De veți afla din auzite
Că moartea prin tranșee
Ar vrea de zor să se mărite
Crezându-se o fee,
Atunci, de bună-voie, noi,
Cu sânge în aortă,
Vom accepta să fim eroi,
Și mirii din cohortă!
Orbiți de schijele din fier
Găsi-ne-vom, lumina!
Va ninge cu mirese din eter
Să ne albească tina.
Iubirea lor ne va-ndrepta
Vederile deșarte,
Spre-aceia ce vor aștepta
Să biruim prin moarte,
Așa cum jarul din obiele
Încinge iarăși jocul,
Lângă bocancii grei de piele
Ce și-au găsit sorocul;
Vom fi cu toții la un loc,
Soldați de teracotă
Purtați de soartă și noroc
Ca orișice mascotă -
Mânuitori de foc și visc,
Ce-au crăpat piatra în patru,
Ieșiți din sferele de risc
Eroi de amfiteatru!
Pe sub vestonul tutuniu
Să curgă pace-n țară
Iar moartea dusă pe pustiu,
Să ceară o țigară...
Rodica Rădița Răpeanu
