NEW AGE – PIEIREA NEAMULUI ROMÂNESC

DHFGFGFGHG

MOTTO: „Conștiința a ceea ce este și hotărârea fermă e puterea cea dintâi a unui popor.” N. Titulescu

.................................................

Am aflat, în „Jurnal israelian” Nr. 33, 2021, un poem magnific de Șerban Foarță, intitulat Om-de-Apă.

Mâhnit „că nu-și poate forma

păstra-o, asta e enorma

rușine a Omului-de-Apă”

 El se lamentează, ce-i drept, dar ia forma vasului în care e turnat. Spuneam în foiletonul „Anulează Cultura !”, că nu vreau să mă supun acestei politici/mișcări sau ce-o fi ea, Cancel Culture.

S-a mai dărâmat o dată statuia lui Maiorescu. În studenția mea, zăcea pe strada Sărărie, în curtea lui Ioan Nădejde, propovăduitor al socialismului și ateismului, care se tot întreba între 1881 și 1884 : Este sau nu este Dumnezeu ?

Statuia a fost apoi topită și din bronzul ei s-au făcut clanțe rectorale. O prăvălire iarăși de statui? Îl prăvălim pe Kogălniceanu pentru că nu ne mai place direcția sa, a Daciei literare, dar și pentru că omul din Cogâlnicul Basarabiei arată, din fața Universității „Cuza”, direcția: peste Prut.

După „cotitura” din 1944, a fost decapitat bustul lui Goga din rotonda Cișmigiu. La Iași, recentuț, doamna parlamentar Chichirău a făcut zarvă mare privind bustul de pe Copou al „poetului pătimirii noastre”. Altă consoartă a sa a apărut într-un tricou cu chipul Anei Pauker.

Da, știu că n-a putut fi aplicat Punctul 8 de la Timișoara, că membrii de vârf PCR n-au fost lustrați (cazul Ion Iliescu), dar de ce urmașii celor care au rezistat ocupației sovietice (cu arma în munți sau prin cuvântul scris) să fie discriminați iarăși și iarăși ? Mă întreb și eu, ca Ioan Roșca (într-un dialog cu Dan Culcer), de ce „se incriminează aprecierea unor oameni care au acționat într-o perioadă în care era firesc să aperi interesele neamului tău”? Centrul INSHREW, prin vocea domnului Florian, ne culpabilizează ciclic ca barbari și criminali, ne vede rasiști, fasciști, mâncători de co-etnici.

Cine nu-i docil, cine nu se lasă turnat în vasul Wiesenthal ca om-de-apă, cine nu-i intimidat de acuzele nedrepte, plătește iarăși nesupunerea, ca Octav Bjoza, în timp ce „profesorul” Brucan, anapaukeristul, a ieșit din spuma revoluției pur și simplu. Albert Wass e nume de stradă, iar criminalul ungur deține și bust într-un parc bucureștean, zice presa încă liberă.

Șeful INSHREW are ce are cu bustul lui Mircea Vulcănescu. Aici s-a ajuns, dacă într-un manual de istorie era „consacrată” Esca. Alternativă la Ana Ipătescu numărul 3 ? Sprințara Gianina Corondan, domnișoara Meteo, călca harta României în piciorușe. „Dame civice”, așa cum le spune istoricul Mircea Dogaru, n-au tată, n-au mamă când se vorbește despre etnie, religie, tradiție. Taie vorba interlocutorilor, cât se poate de gureșe și de decise : „Nu discutăm aspectul ăsta, nu, nu, nu…” Ești xenofob dacă te aperi de „musafiri” nepoftiți ? Dacă vorbești despre retrocedări și despăgubiri cu acte false de proprietate? Proprietatea e sfântă doar pentru unii? Românii au rămas agresori în Războiul al Doilea Mondial; rezistența națională e considerată greșită, inutilă, aberantă. Cât pe ce să învețe copiii de școală balada lui Lazăr de la Rusca, „eroul” securist al lui Dan Deșliu.

Viruși vechi și noi fac ravagii, cel mai rezistent fiind virusul neomarxist. Știri rele, alarmante, de neînțeles: apar ca ciupercile alte statui Marx, Engels, Marx și Engels, StalinHinc illae lacrimae! , sună latin phraze. De aici alte lacrimi ! De 30 de ani încoace, se tot face istoria praștie ca să iasă argumente politice. Se deformează imaginea poporului român, prigonitor de maghiari în frunte cu pastorul Tökes Laszlo deportatul, chit că a ajuns europarlamentar al românilor și că se pronunță contra lor. În acel martie ‘90, la Tg. Mureș, românii culegeau bolovanii care-i pocneau, ca să fie înarmați cu ceva. Revăd scena : 10-15 maturi cu furci alergau după un băietan: „Prindeți-l, e român !” Și-mi amintesc oftatul de ușurare al Anei Blandiana, după ce bietul Cofariu, bătut cu cruzime, a fost declarat ungur de presa internațională: Bine că-i român, nu ungur !

E ce mi-am spus și eu după ce am aflat că individul care a scris mârșav actriței Maia Morgenstern, amenințând-o cu moartea, este evreu, cum precizează o parte a presei. Român sau evreu, ce-o fi, sigur este că-i bolnav psihic. Antisemitismul - o repet - e boală psihică. În Israel funcționează Anti-Difamation League ; în Anglia, legea contra defăimării țării. La noi, MCA: Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului. Pe de altă parte, e musai să ai revelația tembelismului românesc și să afirmi : „La ce să te aștepți de la pedigree-ul românilor ?” Ba chiar apare un ONG, ținta sa fiind „Fără români la conducerea țării.” Care țară ? România cumva ? Când scriitorul Sorin Lavric (care nu-i om-de-apă) evocă în Parlament figuri legendare ale rezistenței armate anticomuniste, e amendat, cu mânie corect politică, pentru că se abate (verb proletcultist) de la linie.

Istoricul Marius Oprea (nici el om-de-apă) afirmă despre frații Muraru, Alexandru și Andrei, care văd antisemiți pisti tăt, că, pentru ei, „suveranitatea României e o crimă și patriotismul o ceapă degerată”. S-a destrămat doar „colosul” comunist din Carpați, Ceaușescu, dar tehnica și strategia „Scânteii” s-au moștenit. Îmi amintesc bine că tatăl meu făcea haz de nehaz : „Dacă Napoleon ar fi avut un ziar ca „Pravda”, nu s-ar fi aflat în Franța că a fost bătut la Waterloo.” Cine a „lucrat” diversiunea cu teroriștii (preluată acuma de premierul Câțu, referitor la protestatari)? Brateș, ginerele lui Nicolschi, anunțând și otrăvirea apelor.

După ‘89, s-a cerut „arderea bătrânilor” (îndemn al negativistului interbelicilor, Mihai Ilovici, scos de la naftalină), tocmai pentru că bătrânii știau bine prin ce au trecut după ce trecuseră peste noi „tancurile Sovieticei Armate”. Și da, bătrânii sunt mai greu de prostit, pentru că tot pățitu-i priceput.

Pe străzi, se strigau lozinci feseniste ca „Moarte pentru cei cu multă carte!” și „Boșorogii fără dinți vor să fie președinți”, ținta fiind Corneliu Coposu. O Antigonă declara: „bătrânețea egal ineficacitate culturală”. Câți ani o fi având acum ? Cineva susținea, tot în anii 90, cu obstinație, „eliminarea hârburilor”, ca Anton Dumitriu, ca NoicaEdgar Papu era cel mai lovit. M-a durut amărăciunea cărturarului evreu, spunând pe un post tv: „Eu v-am iubit.” Toleranța se manifesta discriminatoriu. Era înțeles și scuzat Brucan și „erorile” lui, în fapt crime.

 

Poeții stahanoviști, ca Deșliu, Banuș, Cassian, erau declarați vaccinați și vindecați de boala copilăriei, stalinismul. Nu cumva pentru că înțeleseseră rapid de unde bătea vântul? Înainte de ‘44, România cunoștea maximum de eflorescență culturală. A urmat urgia. De ce a fost omorât în chinuri istoricul Gh. Brătianu, în detenție? Pentru că trecuse Prutul la vreme de război, ca voluntar? Istorici mari au fost declarați antisemiți : Iorga, Pârvan, Aurel C. Popovici… Am fost în ne-cultură, suntem acum în neocultură. Respectul valorilor e acuzat ba de crypto-comunism, ba de crypto-fascism.

Un ins care abia putea formula o frază susținea pe un canal, în 3 aprilie a.c.: „Conservatorismul a dus la căderea celor mai importante civilizații.” Încerca să-l critice bâlbâit pe Constantin Rădulescu-Motru (filosof al culturii și strălucit pedagog), „dacă îmi amintesc bine cum îl cheamă”. Nu-și amintea. Ar fi fost în stare să-i spună și Mortu, ca într-o regretabilă polemică.

Anti-conservatorii sunt deranjați de Eliade, Cioran, Sandu Tudor, Bernea, Țuțea. Chiar și de Gusti. Iar combinația patriotism + socialism mi se pare la fel de aberantă ca ideea că ar fi o ruptură între naționalism și europeismul lui Eminescu, Eliade, Stere, Motru, Șaguna… De-a dreptul dia(bo)lectică în Infernaționala (mulțumesc, Dan Anghelescu !) zilelor noastre. În anii mei de facultate (1962-1967), Iorgu Iordan cerea „să spălăm creierele de tradiția cea rea”.

Au revenit „analfebetizatorii” proletcultiști ca Roller, Novicov, Gulian.

 Leonte Răutu scrisese articolul-direcție spre viitorul roșu, Împotriva cosmopolitismului. Or, cosmopoliții trebuiau eradicați : Dinu Pillat, Streinu, Comarnescu, Steinhardt… Cazul Alice Voinescu ? A fost arestată în 25 aprilie 1951, pentru participarea la conferința lui Petru Manoliu, întemnițat și el de două ori. A doua oară, pentru că fusese surprinsă citind Ispita de a exista de Cioran Traducătorul lui Thomas Mann umbla în petice la propriu. Fusese poreclit Arlechinul. Pentru Alice Voinescu au urmat 12 luni la Ghencea, apoi DO (domiciliu obligatoriu), lângă Tg. Frumos, la Costești. La 68 de ani, cu tensiunea 26, fără pensie, i-a trimis un memoriu lui Nicolschii (da, cu doi i) și a primit de sus altă lovitură de pedeapsă : „Consider că s-a procedat just, anulându-se pensia”.

Justă, după Călin Vlasie (29 martie 2021), este cenzurarea lui Sorin Lavric în „România literară” : „suspendarea definitivă a rubricii ipochimenului”. Lavric – ipochimen, Eminescu – idiot… Nimic nou sub soare. Președintele Academiei, Profesorul Ioan Aurel Pop, militând pentru istorie adevărată, e atacat de presari ignoranți pentru că ar fi fost membru UTC, cum erau, de altfel, toți elevii, la hurtă. Faptul că Mihai Răzvan Ungureanu a urcat în CC/UTC, lângă Nicușor, n-a fost piedică pentru premierat, nici pentru scaun de ministru MAE, nici pentru șefie SIE. A existat un proiect prezidențial „România educată”? Cum, când sunt scoși în față, pe varii canale, tocmai inși fără apetit pentru cultură ?

Într-un editorial „BLA” (iunie-iulie 2020), Florentin Popescu semnala: întrebat cine-i Eminescu, un tinerel a răspuns candid: „Eminescu e o stradă din București.” Sunt sigură că asta ar fi spus și despre Maiorescu, alt „conservator”, și despre Iorga, marele „conservator” și sămănător (v. Ioan Stanomir, Spiritul conservator. De la Barbu Caragiu la Nicolae Iorga, Curtea veche, București 2008). În nopțile anului 2013, cel mai urât an al vieții mele, discutam cu arhitecta Eugenia Greceanu despre New Age: „Au program, metodă, fonduri”, îmi spunea Jeni. Și recapitulam împreună indicațiile :

- Omul să asculte de Putere ;

- Copiii au drepturi asupra părinților; ei, părinții, trebuie educați ;

 - Fără icoane și rugăciune în școală;

- Familia trebuie „deschisă”; traiul nu în doi, ci în grup e viitorul ;

- Trioul adevăr-frumos-bun e caduc ; estetica urâtului trebuie promovată ;

- Binele universal presupune toleranță. Numai că toleranța asta se repartizează pe sărite, discriminator. Avem, mai avem posibilitatea să alegem singuri grâul de neghină. Ni s-a dat liberul arbitru. Și o facem dacă nu suntem oameni de apă.

 

MAGDA URSACHE„Asymetria”

Featured