Un soare cald s-a strecurat printre perdele.
Mă strigă primăvara, să ies din închisori.
Azi, uit de grâul pictat de iarnă-n acuarele
Şi-ntineresc din nou, visând cu capu-n nori.
Timizii fluturi albi, îmi poposesc in gânduri,
Pe gură am surâs din boabe de mărgean,
Poveşti de taină ascund în trecătorii muguri,
Punând speranţe-n gene şi-n inimă, alean.
Miros de verde crud, aduc in zbor cocorii,
Nemeritat primesc o altă şansă de-nflorire!
Mă-ntrec cu vântul ce răzvrăteşte norii
Scriind uşor pe vise... trăiri de nemurire.
TATIANA PAVEL