Nepamântesc

bhfkh

Nu pe tine te iubesc…Niciodată

n-am iubit carnea ta, trecătoare…

Inima mea să poată să bată,

din lumina gândului tău și-a făcut psalmi și altare

 

Către trupul tău, niciodată

n-am căutat brațelor mele o cale…

Eu liniștea ta o sorbeam când, cu gura-nsetată,

îngenuncheam la picioarele tale

 

Nu pleoapelor, nu ochiului tău preacurat,

le-am ridicat din ceruri și stele statui…

Eu lacrimei tale m-am închinat

când plângeai peste lume icoane căprui

 

Trecerea vremii, albind, îmi arată

că între viață și moarte-i atât de puțin…

Îmi pare că nu te-am iubit niciodată,

deși sufletul meu de tine e plin

 

Și curge prin mine, dulce, mereu,

nepământesc,

un cântec în care nu știu nici eu,

fără de leac, de ce te iubesc

 

Emil Almășan

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?