I.
Pe o stradă mare, lângă Sibiel,
Stă un sas titanic într-un mic castel.
Frau se tânguie, suspină, plânge și sughiță
Că a prins păianjeni lângă garofiță.
Căci în bătălie soțul ei iubit,
S-a dus la Bucale și n-a mai venit.
Ochii lui albaștri ca de securist,
Lajos și Raluca, l-au făcut mai trist.
Frau Georgeta însă, nu are probleme,
Robert-antrenorul, îi dă două gheme.
Mama soacră – Mutter – o încurajează
„Joacă Geto tenis, te va ține trează!”
II.
Smart mobilul sună noaptea la jumate
„Cin să fie oare, femeia cu lapte?”
„Servus, gutte Mutzi, Werny cel iubit,
Eu sunt la Bucale și sunt cătrănit!
Soarta mi-i nasoală, chiar acu, de-ndată.
Viorica vrea să mă umilească,
Eu privesc la sculă și e tare flască.
Was ist das frau Mutzi, ce e de făcut,
Că Werny de mult nu s-a mai făcut?
Dar deschide video, să te văd la față,
Simt cum timpul trece și scula îngheață!”
Frau Georgeta iute la tabletă sare
Și-i strigă lui Werner chiar în gura mare:
„Să mergi la Raluca, să te-nvețe ea
Cât este Dăncilă de tare și rea.
Raluca, ea știe, să te-mbărbăteze,
Caută cumva să îți pui proteze.
Du-te și fă-i față, dragul meu tâmpit,
Eu pe vremuri Werny, poate te-am iubit.
Nu veni la mă-ta, du-te înapoi,
Bagă-acum în tine niște usturoi.
Poate te iuțește, poate reușești
Pe doamna Dăncilă să o fericești.
Du-te la dezbateri, nu fi laș bărbate,
Publicul de-acasă vede și socoate!
Du-te înapoi și te luptă tare,
La Sibiu nu ține „coada-ntre picioare”.
Nu mai sta pe gânduri, Werny, te implor,
Că eu Prima Doamnă chiar doresc să mor.
Du-te la Viorica, fă-te că lucrezi
E la fel ca mine, du-te și-ai să vezi.
Tot acolo este și la ea lăcata,
Bagă cheia-n broască, tot o freci și gata!
Dacă tu ești Werny cu adevărat,
Apoi nu fugi ca un gross căcat!
Fără biruință la Sibiu măi dragă,
Nu ai ce căta, știe-o țară-ntreagă!
Du-te la Bucale, pentru noi să mori
Vila din Miami ți-o umplu cu flori.”
III.
Werner se întoarce, la ședința care
Viorica vine ca să mi-l omoare.
Werny se ascunde sub o largă fustă
De sula lui Rareș se ține și gustă.
„Scapă-mă Bogdane, du-mă de aici,
Recunosc acuma, că-s un pulifrici.
Fie ce o fi, dar cu Dănciloaia, nu am ce vorbi!”
Lupta iar începe, dușmanii zdrobliți,
Cred că liberalii cu toți sunt tâmpiți.
GABRIEL MIHAILA
după Mitruță Buletineanu