Din ciclul „cineva trebuie să-mi bage mințile-n cap”, trebuie să vă zic ce pății zilele trecute, că nu pot frate, nu pot și pace să fac tensiunea arterială să scadă. Și cred că într-o bună zi, o să se întâmple cu țeasta mea o explozie precum „bigbangul” inițial. Cu diferența că din bubuiala minții mele nu se va mai naște nimic.
Mergeam io „pă stradă”, așa cum o face cetățeanu' model și cuminte. Ăla de stinge țigara și-o pune în coșu' dă gunoi, ăla de nu scuipă pă stradă să ude organic florile de pe margine, ăla de stă cu hârtia de la napolitană în mână până îl uită Dumnezeu, ăla de duce juma' de shaorma acasă în poșetă....
E, și făceam treișpe'-paișpe' de pe un picior pe altul așteptând pe cineva.
Că nah, că a trebuit să mă duc până undeva, să mă întâlnesc cu cineva, să vorbim despre ceva...
Și cum stăteam io cu educația en garde să n-o deranjez pă biata mama prin lumea celor drepți - de frica vreunei scatoalce, „că io nu așa te-am crescut”... se înființează în arealul subsemnatei un exemplar rupt din soare și zugrăvit cum ochii mei n-au putut duce.
Mă mămică, io pricep bine că apun, că-mi trece vremea, că mă ia artroza și că fac tensiune.
Pot să admit că înțeleg din ce în ce mai greu lucrurile de se petrec în contemporaneitatea mea. Că nu mai țin pasul cu moda, cu gusturile, cu new atitude, cu paștele mă'si...
Că țăranca de mine - cu sufletul plin de arșița Bărăganului - încă face pâine cu maia, încă îmbrobodește sarmalele frumos în foaia de varză și încă frământă cozonac de Crăciun.
Așa, ziceam de minunăția dă bărbat răsărit pă sistemul „Engheigi”! în aria de respirație a subsemnatei. Și-avea o mutră, mutra lui, vedere într-un cui s-o pui, la dat cu pietre!!! Hihihihi. Nu pot frate, nu pot și pace...
Pantaloni super ultra mega slim. Verzi. Un verde crud ca bobul de ceasla proaspăt rotunjit pe ciorchine. Cămașă cambrată. Versace. Multe culori și toate vii. Atât de vii că îți jucau ochii în cap încercând să identifice în clar măcar una din ele. Sacou portocaliu. Cât se poate de foarte portocaliu. Pantofi negri. Piciorușele cu gleznuțele dizgrațios de goale.
Bă, manichiura lui, manichiura lui m-a dat gata. Mi-am îndesat instinctiv mâinile în buzunare. Vă imaginați de ce, este?
Degete lungi, unghii frumoase și lac.
Dănuțo mamă, nu te-a înzestrat natura cu prea mult.
Niște ochi albaștri „sticlă” și-un păr negru în care pusese cu siguranță productia dă gel pă 5 ani a fabricii Farmec. Și-un parfum... cu iz oriental în totală contradicție cu aerul ușor efeminat. Un fel de păpușă mirosind a Omar Shariff.
Se mișca artistic, controlat, de pe un picior pe altul. Mă zgârâia pe piele foiala cămășii cambrate.
Am uitat de vârful grămezii. Un laptop alb, slim si el ținut cu gratie la subsioară.
Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată să vă holbați a prost la ceva și să nu mai puteți lua ochii de acolo. Adică tu să încerci în virtutea normalității, să-ți iei ochii de acolo, da' ochii să zică, hai sicktir că nu vreau!?
Pluteam deja în lumea copilăriei găsindu-i omului două utilități bază. Ce bun era în vie la tata să sperie ciorile! Da' și mai bun era să-l fi avut aproape când jucam leapșa pe culori...
Mă, doar că la un moment dat s-a petrecut o defecțiune în puținul creier neadaptat pe care îl mai am, s-a pierdut controlul butoanelor și nimic nu mai părea ceea ce este.
Am luat-o spre om cu pași vioi străbătând numa' zâmbet un metru jumate de stătea între noi.
Proțăpită în fața lui îl întreb candid: „frate, lucrezi la circ???”
Două secunde mai târziu a apărut bunicu' lu' Bibica, transfigurat, intuind deja că m-o apucat strechea. Am io așa o deviație ciudată și vizibilă când intru în starea gamma. Și zice ăsta, bunicu', că haide bunica avem treabă, că o fi, că o păți, că plânge Bibi în mașină...
Niet!!! Putea să plângă și căpățâna desprinsă a lu' Mihai Viteazu! Nu neneee! Nu! Nu mă mișc până nu vorbește ăsta să mă conving că nu e dreaq reptilian și ne invadează planeta.
Mițicomposu' se repede să-mi răspundă. Calm, așezat... că el e corporate, că nu-i nici o supărare, că o înțelege pe bunica...
Tu'ți corporeitu' și paștele sacoului portocaliu, infloriți'ar pantalonii si da-le-ar crăci să le dea, cădeați-ar lacu' de pe unghii să-ți cadă... decolora-ți-aș albastru dă Voroneț din ochii de prost...
Zi mă frate, zi mă și mie din ce județ ești din Nubiru???
Bine. M-a luat bunicu' lu' Bibica, m-a băgat în mașină cum îi bagi p-ăia în cămașa de forță, i-a zis mițocomposului că am probleme psihice, ăla a dat din cap a compasiune și-a zis că înțelege...
Ăstălalt a blocat ușile mașinii în timp ce încercam să cobor again și-a pornit în trombă. N-am cedat. M-am scălâmbat la mițocompos până nu l-am mai văzut.
După aia mi-a crescut tensiunea iar...
DANIELA TARAU
