Voi trece la cel de-al treilea caz, unde vin cu precizarea că la faptele de abuz în serviciu, neglijență în serviciu cu consecințe destul de grave și zădărnicirea combaterii bolilor se adaugă și sabotajul.
Sabotajul este efectuat sub controlul lui Adrian Covic de către Dana Toma și Doina Kuchta, prima, asistentă șefă (manager cum îi place să i se spună), iar cealaltă, manager ADMINISTRATIV cu întreținerea. Sabotajul este efectuat împotriva firmei Fresenius. Cum? Uite, cam așa:
Cu câteva luni în urmă, o pacientă făcuse febră pe timpul dializei. Diagnosticul pus de medicul de serviciu pe tură a fost de sepsis cu febră (infecție la fistulă), chestie frecventă la pacienți dializați. Pe pacientă a trebuit să o duc la Parhon în vederea internării. Cam cu o săptămână înainte am luat-o din același spital, pentru efectuarea dializei. Aceasta a fost externată, dar ghinion... contactase Clostridium Difficile, așa că, după câteva zile, starea de sănătate se agravase vizibil. După dializă, brancardierul chiar a avut probleme mari cu punerea ei în mașină (de fapt starea în care se afla era de ambulanță națională nu de mașină BGS).
Am dus-o din nou la Parhon în vederea internării. După 48 de ore m-am prezentat pentru a o lua iarăși pentru efectuarea dializei. Cu toate că mașinile BGS au obligația de a aștepta un pacient în vederea transportului către dializă timp de maxim 15 minute, în cazul pacientei mele trecuseră deja 45 de minute de când așteptam. Eram deja în mare întârziere și mai aveam încă doi pacienți de luat de pe traseu, am decis să urc eu în spital la salonul acesteia. Odată ajuns în fața salonului, o doctoriță - pe un ton ceva mai ridicat - mă întreabă ce caut acolo? I-am spus numele pacientei iar răspunsul a venit instant: „Nu vă dau pacienta, are CLOSTRIDIUM DIFFICILE în formă severă și va face dializă pe stația spitalului”. Dau telefon la Centrul de dializă și îi întreb ce să fac. Mi s-a comunicat să aștept confirmarea, iar după câteva minute mi s-a transmis că pot să plec din spital, pacienta în cauză rămâne acolo.
Când ajung în stație, surpriză...
Un coleg îmi reproșează că am uitat să-mi iau pacienta din Parhon și din acest motiv a fost trimisă altă mașină pentru a o prelua și a o aduce în Centrul de dializă. O întreb pe cea cu care am vorbit la telefon ce înseamnă asta? „Titi, după ce ai plecat din spital s-a schimbat ordinul”... Bineînțeles că singura persoană care putea trece peste autoritatea doctoriței care nu mi-a dat pacienta nu putea fi altcineva decât „portarul”, doar nu sunt nebun să-l bănuiesc pe Adrian Covic... De ce s-a trecut peste decizia doctoriței are legătură cu sabotajul la care am făcut trimitere mai sus. Și bineînțeles că prin această decizie, s-a mai contaminat o mașină (una nouă).
Ce a urmat, demn de filmele cu tâmpiți. Pacienta în cauză, când a înțeles de unde a luat bacteria, a solicitat externarea și a refuzat categoric alte internări. Și ca totul să fie cu ghinion, pacienta este alergică la vancomicină, singurul antibiotic recomandat în tratamentul împotriva bacteriei clostridium. Era deja înapoi pe mașina mea cu diaree, practic făcea dâră de fecale pe drumul din Centru și până la mașină. Pacienții - colegi cu ea pe transport - deja îmi cereau să iau măsuri... ce poate să facă un șofer decât să vocifereze, la pereți?
Unul dintre pacienți a făcut refuz de transport, greșită mișcare... astrele s-au aliat împotriva sa. Astrele am spus, scuze... cretinii am vrut să spun. Dar, pacienta în cauză prin contaminarea mașinii a făcut posibilă contaminarea altor pacienți, respectiv doi ucraineni și doi români. Când au văzut că gluma se îngroașă pe mașina mea, au trecut-o pe ambulanța mare BGS, adică izolată de mașina mea... că nici „ambulanța mare” nu s-a întâlnit vreodată cu stația de clorinare, iar cu ambulanța mare mai circulă și alți pacienți, care nu aveau bacteria.
Aici trebuie să fac precizarea că pacienta în cauză domiciliază la capăt de județ, respectiv Glăvănești. Cursa fiind lungă, nu era pe placul șoferului de pe ambulanța mare (care din pură întâmplare are același nume cu directoareaadministrativă, respectiv Kuchta F) și din acest motiv, trebuia rezolvată problema.
Tratăm pacienta în cauză... asta-i din filmele cu procurori.
Într-una din zile, pacienta în cauză este dusă cu căruțul la o altă mașină mică BGS pentru a fi dusă acasă la Glăvănești (altă mașină contaminată) dar surpriză... o asistentă se duce la un alt coleg de-al meu cu un card și îi spune să-l ducă de urgență la Parhon (era într-o vineri). Acesta, fără să vrea, dă de gol o mârșăvie cât Casa Națională de Asigurări! Pacienta trimisă acasă cu o mașină BGS, iar Cardul de Sănătate este trimis la Spitalul Parhon cu altă mașină pentru weekend! De ce oare?
„Doamnă, dar cardul acesta este al pacientei care pleacă la Glăvănesti cu mașina aia.”
Asistenta: nu este nicio greșeală, faci ce ți-am spus.
Mă uit lung la ei și le spun: „Să vezi că ăștia internează și tratează cardul de clostridium, după care mi-o dă înapoi pe mașină”.
Am dat în cafea de am ghicit... Luni, adică după două zile, un alt coleg de-al meu pleacă la Parhon pentru a externa cardul. Pacienta a fost tratată și de miercuri am avut-o din nou pe mașină. Tari de tot sunt cei în cauză, nu știam că minunatul card poate suporta injecții în locul pacientei și culmea, cu efect benefic.
La umbra acestor manevre cu iz medical se petrec lucruri cu adevărat serioase. Între timp, Prof.dr.Adrian Covic, pe lângă Centrul din Păcurari (numele Fresenius e în franciză) și-a mai deschis un centru la Rediu, deci nevoia de pacienți a crescut și cum la Fresenius centrul de dializă din Tătărași e doar „salariat” cu funcție de conducere, se poate rezolva și altfel problema. Cei pe mână cu El le transmite pacienților că e focar și ar fi bine să fugă de aici. Altora le-a fost promis transplant și pentru o mai bună monitorizare ar trebui să se mute la unul dintre centrele lui. Și-au plecat destui în ultimele luni. O fi, n-o fi sabotaj, rămâne de văzut.
Dar de ce Fresenius acceptă cu capul plecat această mascaradă efectuată pe față de Prof dr. Covic Adrian? Cred că are legătură cu un vis urât avut cândva de mine, se făcea că prin 2010, după ce s-a semnat contractul dintre Firma Fresenius și A. Covic, la câteva zile niște „potenți” l-au vizitat din nou pentru a încheia un act adițional la contractul inițial, cică (așa am visat) cei în cauză doreau să efectueze un studiu de cercetare științifică în vederea omologării unor medicamente, studiul pe vreo zece ani, căci așa cere OMS-ul. Dar când m-am trezit, mi-am dat seama că asta-i o prostie, în România de astăzi este imposibil așa ceva.
Fragment din articolul COMPLICE LA CRIME (2) (rechindebahlui.ro) scris de Titi Tibincu. Articolul complet se poate citi aici (click).
Notă: Pentru comentarii și mesaje vă așteptăm pe pagina noastră de facebook (klick https://www.facebook.com/rechin.is) sau ne puteți scrie la adresa de e-mail admin@rechindebahlui.ro
