Mi-i a muri, dar parcă
aș mai trăi o clipă
printre corăbii
care
se leagănă-n amurg,
cu grație
în brațe
aș strânge-un
colț de lună
și
dezvelind păcatul
la umbra unei bolți...
ca stelele-n cădere
aș debarca-n tăcere
și
vânturând nisipuri
pe țărmurile reci,
pândi-voi spuma mării
cum mângâie abisul
din capătul de lume
și-n cochilii
de melci...
aș mai trăi
o clipă
în ochi de lună
verzi...
PETRONELA ALEXA