MACRON, SOBOLANII SI PARIZIENII

JGHFDGHJJHGH

MOTTO 1: „Mais, madame, ce n'est qu'un rat ! Que désirez-vous? Vous êtes juste à Paris!!!” se miră chelnerul auzind cum clienta bistroului, româncă, slobozește un țipăt și - privind amuzat cum își ridică dânsa picioarele pe scaun - ferindu-le din drumul unui șobolănoi grăsun. Scena este strict autentică, s-a petrecut acum câțiva ani și a fost relatată cu mult  umor de către un martor ocular de încredere, adică exact de soțul clientei.

MOTTO 2.: „La apelul asociației Paris Animaux Zoopolis (PAZ), o manifestație a fost organizată la ora 13:30 luni, 13 septembrie, în zona Joachim du Bellay din Paris, pentru a denunța utilizarea metodelor letale de luptă împotriva șobolanilor. «Pentru că suferă, este timpul să nu mai otrăvim masiv șobolanii și să experimentăm și alte metode», a spus asociația PAZ, care dorește «să-i facă pe trecătorii conștienți de existența acestor rozătoare» și «să schimbe abordarea pe care aceștia o au» față de șobolani. Asociația se adresează municipalității din Paris și speră ca aceasta va fi de acord să discute și să studieze utilizarea metodelor neletale.” (DC NEWS. ro, 14 septembrie 2021)

....................................................................

În romanul Simonei de Beauvoir TOTI OAMENII SÎNT MURITORI personajul principal,  Raimundo Fosca, băuse în tinerețea lui năvalnică din „elixirul nemuririi”, după ce cu puțin timp înainte îl probase  administrându-i-l unui șoarece, pentru a se convinge că efectul este garantat. Și da, efectul a fost garantat! Șoarecele n-a mai putut fi ucis, indiferent de metoda folosită. Ceea ce l-a convins pe Fosca să înghită și el diabolicul elixir... Apoi, de-a lungul poveștii, ceea ce la început însemnase beție a succesului, forță titanică, putere nemăsurată și trufia îngenuncherii definitive a morții, devine, pentru protagonist cel mai oribil blestem și cel mai negru dintre coșmaruri, căci Fosca simte condamnarea la eternitate ca pe o coborâre în iad și o sintetizează în minte astfel: la sfârșitul-sfârșitului-lumii, când toți vor fi murit, numai el va rămâne pe pământ însoțit de șoarecele imposibil de ucis... doar ei doi, peste poate de a mai fi despărțiți, în nemurirea lor nefericită.

Am făcut o analogie, într-un mod oarecum bizar, cu romanul Simonei de Beauvoir, citind declarațiile consilierei municipale a grupului ecologist Changer Paris, Douchka Markovic, cu privire la frumoasa prietenie dintre oameni și șobolani și despre cum ar putea aceasta să evolueze, spre propășirea ambelor specii de mamifere.  

„Da, prezența șobolanilor poate fi o problemă atunci când aceștia sunt în casele noastre și în pivnițe. Nimeni nu poate nega acest fapt, sunt șobolani în Paris, pe care prefer să îi numesc «sur-muloți» cu conotații mai puțin negative. Șobolanii norvegieni vor fi mereu prezenți la Paris, orice am face. (…) Trebuie să schimbăm paradigma, trebuie să ne întrebăm despre noi METODE EFICIENTE și NELETALE (!!!, n.n.), trebuie să ne întrebăm despre șobolanii de Norvegia și modul lor de viață, SĂ-I CUNOAȘTEM MAI BINE (!!!, n.n.) pentru a găsi metode eficiente și ETICE... Să nu uităm rolul important pe care îl joacă zilnic șobolanii norvegieni în canalizare”. (Douchka Markovic, consilier al Primăriei Parisului, citată de LE FIGARO, 12 iulie 2022)

Tot textul e minunat, recunosc, dar fraza semnalând „rolul important pe care îl joacă zilnic șobolanii norvegieni în canalizare” a răscolit uriașa mea sensibilitate feminină... adică ce anume fac minunații șobolani în uriașul sistem de canalizare al Parisului? Cu ce se ocupă ei acolo, de sunt atât de neprețuiți? Și apoi, cam care ar fi „metodele neletale” și „etice” pe care să le aplicăm în desăvârșirea armistițiului nostru parizian cu Rattus norvegicus? Nu știți, așa-i? Ei bine, doamna consilier  Douchka Markovic știe! și, drept urmare, propune ca:

 „... Locurile foarte vizitate de șobolanii norvegieni să fie curățate la sfârşitul zilei.  Astfel, ei vor fi mai puțin încurajați să vină acolo noaptea pentru a se hrăni”.

Bună idee, zic... vine Rattus, frumos, cu familia, să cineze în colțul străzii unde sunt adunate de obicei niște savuroase gunoaie menajere... masă rezervată... ce-i drept, local în aer liber cu autoservire, că de! toată lumea se plânge în alimentația publică de lipsă de personal, dar în rest - bucătărie excelentă și diversificată! Și, ce să vezi!? într-o seară, „autoservirea” dispare? Ce să facă șobolanul norvegian, confruntat cu o asemenea situație dramatică? Oare credeți că zice „dragă familie, asta e! azi ne culcăm nemâncați!” sau caută să vadă dacă nu cumva oamenii ăia din blocurile vecine or fi uitat să le pună masa și atunci îi vizitează pe-acasă, ca să le aducă aminte ce îndatoriri au și să-și ia „la pachet” niște păpică? Păi, zic că șobo’-tati nu se va culca nemâncat, iar ăia mici nu vor plânge de fomiță toată noaptea, legănați pe genunchi de doamna șobo’-mami, și ea, la fel de flămândă... Asta aș spune  eu că se cheamă o cunoaștere aprofundată a șobolanului norvegian, materie la care doamna Douchka Markovic  o să se lipească de o corijență cât Consiliul Municipal al Parisului de mare!

În altă ordine de idei, deoarece iubi-șobo’ este recunoscut pentru romantismul său și se știe că preferă să cineze cu pisi-șobo’ la lumina stelelor, și domnul președinte Macron - suflet sensibil - vine în sprijinul gingășiei de caracter a lui Rattus norvegicus  cu o inițiativă strașnică:

„...«Acest război va continua», a spus el (Emmanuel Macron, n.n.) într-un interviu televizat care a marcat sărbătoarea națională a Franței, Ziua Căderii Bastiliei. «Vara și începutul toamnei vor fi foarte grele. (...) Rusia folosește energia, așa cum folosește hrana, ca armă de război», a spus Macron. «Ar trebui să ne pregătim pentru scenariul în care trebuie să mergem total fără gazul rusesc». El a spus că guvernul va pregăti un «plan de austeritate» pentru conservarea energiei, care ar începe cu STINGEREA ILUMINATULUI PUBLIC NOAPTEA, CÂND ACESTA NU ESTE NEAPĂRAT NECESAR. «Franța va continua să caute să diversifice sursele de gaze», a spus el, solicitând o trecere mai rapidă către parcuri eoliene off-shore și mai multă cooperare europeană transfrontalieră în domeniul energiei pentru a face față crizei actuale.” (ASSOCIATED PRESS, 14 iulie 2022)

Deci, fără lumină irosită aiurea pe străzi, citoyens! ORAȘUL LUMINILOR a făcut un scurt'!!!

Nu știu dacă bietul nostru președinte de dinainte de 1990 a fost repartizat, la judecata finală, cu bunii sau cu răii, că nu-mi dau seama cum s-a înclinat balanța și nici n-am cum să vă informez până ce nu trec dincolo. Dar ceva tot știu cu siguranță: că oriunde s-ar afla, fie ispășindu-și pedeapsa în vreun cotlon din Tartar, fie zburdând tânăr și neliniștit pe Câmpiile Elizee, râde acum ținându-se cu mâinile de burtă, de parcă s-ar uita la un scheci cu Mircea Crișan!

 .................................................

P.S. Să le aprindă Macron - luminile, zic - ziua în amiaza mare! Asta l-ar zăpăci cu-adevărat pe tiranul de Putin! O să moară  ăla de multiple cancere și blocaje renale când o vedea atâta risipă!!! Că noaptea, într-adevăr, nu prea e nevoie. Și s-o învețe și pe Clotilda noastră cum se face... cum care Clotilda? Aia care a venit de la Paris cu o valijoară încărcată de Rattus Norvegicus, suvenir de amintire, care să o ducă cu gândul la Orașul Luminilor și le-a dat drumul prin parc, spunându-le să se joace frumos și să nu mănânce decât de la MEGA IMAGE, chéri, dacă vor să crească  frumoși și viguroși!

LUMINITA  ARHIRE

Video

Add new comment

Restricted HTML

  • Allowed HTML tags: <a href hreflang> <em> <strong> <cite> <blockquote cite> <code> <ul type> <ol start type> <li> <dl> <dt> <dd> <h2 id> <h3 id> <h4 id> <h5 id> <h6 id>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Web page addresses and email addresses turn into links automatically.

Featured

JIGODIILOR !

Ne-ați momit si chemat la oraș, ne-ați spus ca trebuie sa apreciem confortul... tehnologia... acum ne spuneți ca trebuie sa reducem confortul, ca suntem prea mulți... eram 23 mil in 1989... si aveam loc toți... azi nu suntem nici 16 mil, dar suntem în plus...