Prof. dr. Knut Loeschke - Membru al Consiliului universitar al Universității din Leipzig, membru al Consiliului de administrație al Institutului Max Planck pentru Matematică în Științe ale Naturii, Președinte al Consiliului de Supraveghere al Spitalului Universitar din Leipzig și al companiei de consultanță IT Softline AG.
Knut Löschke, născut la 18.8.1950 la Leipzig, a studiat cristalografia, chimia, fizica, matematica și informatica la Universitatea Karl Marx din Leipzig după ce a absolvit liceul și a fost inginer de uzină chimică, unde a predat și a cercetat și după studii. În 1976 și-a luat doctoratul ca dr. rer. NAT. iar în 1986 dr. sc. nat. cu dizertații privind investigațiile elipsometrice și alte investigații optice ușoare ale materialelor semiconductoare și ale suprafețelor acestora.
După mai mulți ani de stagiu industrial, în care s-a dedicat în întregime tehnologiei de calcul și programării software, în special bazelor de date CAD și sistemelor de experți, a fondat compania PC-Ware Information Technologies (astăzi Comparex) la 1.3.1990 în turbulențele reunificării Germane, pe care a condus-o până în 2009 ca CEO și a devenit un grup internațional, listat, cu peste 1800 de angajați și un volum de vânzări. de peste 1 miliard de euro.
În 2010, Knut Löschke a fost numit profesor onorific la Universitatea de Științe Aplicate (HTWK) pentru "Studium generale" cu tema specială de predare și cercetare "Cultura și etica antreprenoriatului". Ca parte a sarcinilor didactice de la HTWK, Knut Löschke se ocupă, de asemenea, de problemele industriei energetice și ale schimbărilor climatice, cu diverse teme de dezvoltare culturală, precum și inteligența naturală și artificială și conștiința umană. Iată declarația domniei sale făcută în Bundestagul german:
„M-am săturat, sau să spun și mai clar: m-am săturat de haloul climatului permanent și tot mai religios, de fantezii despre tranziția energetică, de venerarea mașinilor electrice, de povești înfricoșătoare despre sfârșitul -scenariile lumii de la Corona încoace. De la conflagrații la vreme catastrofală, nu îi suport pe oamenii care strigă asta în microfoane și camere sau le imprimă în ziare în fiecare zi, sufăr să văd cum știința este transformată într-o târfă a politicii.
M-am săturat să fiu abuzat, am ajuns ca și copiii adolescenți să îmi spună de ce să-mi fie rușine... M-am săturat să-mi explice vreo persoană tulburată că sunt de vină pentru tot și pentru toată lumea - dar mai ales ca neamț pentru mizeria trecută, prezentă și viitoare a lumii întregi.
M-am săturat de minoritățile religioase și sexuale, care își exploatează fără rușine drepturile minorităților bine stabilite, cu sprijinul constant al presei, vor să dicteze ce pot și nu pot să fac și să spun eu.
M-am săturat de asta, când oamenii complet nebuni îmi strică limba maternă germană și cred că trebuie să mă învețe cum să scriu și să vorbesc într-un mod mainstream.
M-am săturat să văd oameni complet needucați, care nu au făcut nimic în viața lor - decât să poarte servieta altcuiva - cred că pot guverna Germania.
Nu mai suport, când sub pretextul unei „societăți pestrițe”, legea și securitatea dispar și când ieși seara din gara principală și trebuie să te cațări peste murdărie, murdărie a celor fără adăpost, dependenți de droguri și interlopii care distribuie droguri, pe lângă pereți acoperiți de mâzgâleli oribile.
Mi-aș dori ca oamenii din țara mea să fie apreciați și sprijiniți, indiferent de sex, culoarea pielii și origine, care produc bogăția societății în ansamblu prin munca lor sârguincioasă, productivă și cu valoare adăugată în fiecare zi: angajații din companii, meseriașii , freelancerii, numeroșii antreprenori angajați și activi social din întreprinderile mici și mijlocii. Îmi doresc ca profesorii copiilor noștri, medicii și asistentele bolnavilor noștri și cei nevoiași să primească în fiecare zi recunoașterea, aprecierea și sprijinul pe care îl merită. Îmi doresc ca tinerii și cei impetuoși să se dezlănțuie în limitele bine definite ale spațiului nostru legal, dar și să se închine în fața părinților și bunicilor lor, în fața bătrânilor cu experiență, pentru că ei sunt creatorii prosperității și libertății lor.”
În Germania, un intelectual de talia Profesorului dr. Knut Loeschke se poate auzi tare și răspicat. Este Țara lui Klaus. În România, marii intelectuali stau pitiți după titluri și propria știință de frica opresiunii statului polițienesc și a prigoanei stârnite de nonvalori împotriva valorilor autentice. Asta este diferența. Aici, se aud doar vocile unor triști precum Bogdan Chireac, Ion Cristoiu, sau CT Popescu...
traducerea și redactarea
MIHAIL MOLDOVEANU
