MOTTO: „Liniște, vă rog! Președintele lucrează la un SMS de maximă importanță pentru țară!”
................................................................
În atmosfera călduță/răcoroasă a biroului de 8,00 x 8,00 metri (ajuns la dimensiunile astea prin reamenajare și modernizare) din VILA LAC 3 , Klaus se dedică muncii intelectuale, îmbrăcat într-un trening drăguț, business casual, în culoarea sobră a „lucrului bine făcut”. E dimineață și se simte în formă, deoarece a mâncat deja Schnitzell, leberwurst, cremwurst, strudel cu mere Jonathan, cremschnit și a băut, ca să se dreagă, un soi de sirop de tuse alcoolizat, numit jagermeister.
Trebuie să scrie un text pentru Ziua națională a Franței, pe care ambasada o sărbătorește în avans taman într-o zi de vineri... pe 12 iulie... de parcă Franța n-ar ști ce ocupat e el în zilele de vineri. A aflat de recepție pe când se afla cu bagajele gata făcute pentru mini-vacanța de la Neptun, care venea după mini-relaxarea cu partida de golf (aia de-a câștigat-o, deoarece a jucat singur iar sepepiștii lui sunt instruiți cum să vâre discret în găurice, cu călcâiul, câte-o bilă mai rebelă care nu vrea și nu vrea), cea exact de după mini-declarația de presă prin care a trasat niște magistrale directive CSM-ului...și l-a lăudat pe GRECO - cine dracului o fi ăla, că nu-l cunoaște personal, dar după cum scrie sigur-sigur e anti PESEDEU. Negreșit, e o șaradă aici: de ce și-a pus Franța ziua națională exact în luna iulie? că dacă o punea mai către toamnă acum nu era nevoit să scrie un text vibrant, din care să răzbată întreaga lui măreție și sensibilitate... s-o fi făcut cu intenție, numai ca să-i strice lui bucuria vacanței? Mai întâi americanii și la zece zile, hop și Macron!
Să revenim... aplecat deasupra tastaturii, Klaus se gândește că pentru unul ca el nu e mare lucru să scrie patru-cinci fraze, deoarece dânsul a scris deja trei cărți care s-au vândut ca pâinea caldă și în țară și peste hotare , cu mențiunea că americanii sunt mai puțin înclinați către literatura de calitate și, drept urmare, la New York n-a vândut decât puține exemplare, în timp ce chinezii sunt mai serioși și mai sensibili la frumos și-au cumpărat vreun milion de „PAS CU PAS” ... deh! comuniști-necomuniști, oamenii din Beijing citesc pe rupte !
Apoi, privind gânditor pagina virtuală, lui Klaus îi trece prin minte că patru-cinci fraze înseamnă un efort prea mare acum, înainte de binemeritata vacanță. O frază inteligent alcătuită ar fi suficient. O frază ca un proverb...de exemplu, cam ca „Guten morgen căciulă, că stăpânul n-are gură!” ... ce adânc! Un președinte cu o activitate literară atât de prolifică, poate cuprinde un evantai de trăiri într-o singură frază... sau, mai bine, într-o propoziție...și o propoziție poate fi atât de profundă încât să se transforme în aforism, nu-i așa? Da, îi va scrie lui Macron o telegramă oficială conținând un aforism din maximum șapte cuvinte, ca să fie ușor de reținut...dar de ce din șapte cuvinte? Cugetările cele mai tari sunt alea de cinci-șase cuvinte...sau patru cuvinte... mai bine să-i scrie un e-mail ... deși, dacă se gândește mai bine, ar părea mai decent, mai potrivit, să posteze două-trei cuvinte pe Facebook.
Ajuns aici, Klaus întinde mâna după telefonul mobil și se apucă să butoneze pentru un SMS. „...Un SMS către Emmanuel Macron ...iată o chestie mai elegantă, mai de impact”, gândește președintele, și plin de importanță, se străduiește să scrie ceva cu adevărat epocal, ceva care să-i reflecte statura prezidențială, dar nu pe aceea obișnuită, ci pe aceea monumentală, cu căciulă ... ceva strivitor, ce să mai zic... Cu sufletul la gură, căci creația e întotdeauna epuizantă , tastează „JOYEUX ANNIVERSAIRE!”, apoi semnează... a fost greu, dar s-a descurcat.
Încurajat de reușită, Klaus socotește că SMS-ul s-a dovedit, iată, o cale perfectă de comunicare oficială. Așa că, mult mai bine dispus, hotărăște ca anul viitor când el va fi tot președintele României, că doar n-o să-l voteze lumea pe Dan Barna, să-i dea un SMS, cel puțin la fel de tulburător de Ziua Americii și lui Donald Trump... deși pe ăla nu-l prea simpatizează... doar toată lumea știe că el, prezidentul, a ținut în inima lui cu Hilarry, cu Departamentul de stat și cu Hans Klemm...
LUMINITA ARHIRE
