Și acum, voi vrea a plânge
După toamnele târzii
Ce-au prins în suflet amintirea
Iubirii, cu odăi pustii.
Și o să-mi fie dor de toate
Chiar de-au rămas nemobilate...
Și o să-mi fie dor de tine,
Pierdut haihui printre destine
Și o să-mi fie dor de noi
Și o să simt ca pe-o trădare,
Furtunile cu vânt și ploi!
O! timpule!
Tu vei dori s-aluneci
La fel de lin ca mâinile prin mâneci
Și vei dori ca eu să fiu în stare
Să mă predau trăirilor finale.
Cu neputință și cu nepăsare,
Dar nu uita, că nu am pace
Când pică gândurile-adânc
Și nu găsesc un sprijin pe pământ...
Atunci, când amintirea va lovi în noi
Cu fiecare clipă care suie
Înaltul, ne va returna apoi
Iubirea ce va dăinui, statuie.
CATI LUNGU.