INTEROGATORIUL

bdudfyyg

Mă-ntreabă moartea - cine-i mama?

De unde știu să fac negoț?

Mă-ntreabă moartea - cine-i tata?

Cu cine semăn așa hoț!?

 

Nu le știu moarte, chiar pe toate,

Dar, nu-s ușor de păcălit!

Dac-am răzbit... am dat din coate,

Am fost și trist, și mucalit...

 

Eu nu știu tot, dar știu destule,

Un singur lucru mi-este Crez

Mușcat de șerpi și tarantule,

Părinții, nu pot să-i trădez!

 

Nu îi răspund la întrebare -

Oi fi eu, hoț... dar nu și prost!

Să-ntrebe pân-o da-n turbare,

Refuzul meu are un rost!

 

O văd cum vrea să mă traducă,

- dar cugetul îmi este drept -

M-asemăn mult, c-un miez de nucă,

Și semnul crucii-l fac pe piept!

 

Pierzându-și orișice răbdare

Îmi ține falxul* peste gât

Iar în procesul de trădare

M-a intentat ca și pârât!

 

Începe deci rechizitoriu...

Se uită lumea ca la urs!

Mă trece des prin purgatoriu,

În timp ce mor, cer și recurs;

 

Am prietenă o avocată

Ș-alibi, un munte de erori!

Sentința mi-a fost revocată

Că sunt copil născut din flori!

 

Cu propriu falx* ea se sucombă;

De-atunci, sunt sigur c-a murit!

Căzuse vestea ca și-o bombă -

Ce adevăr nu a mințit?...

Rodica Rădița Răpeanu

*Falxul: În antichitate desemna toate obiectele (seceră, cosor, coasă, cange) de formă şi mărimi diferite care aveau în comun tăişul pe partea interioară a lamei. Dimensiunile acestora erau între 70 şi 100 cm lungimea lamei, din care 30-40 cm reprezenta mânerul de prindere; lăţimea era de la 3 la 5 cm. Datorită folosirii ambelor mâini, avantajul era creşterea puterii de lovitură, fiind o armă de despicare şi nu de împungere. De asemenea ca avantaj trebuie menţionată şi mobilitatea mult mai mare a celui înarmat cu falx faţă de orice alt tip de luptător.

*falx sn [At: MDENC / Pl: ~uri / E: lat falx] (Înv) Sabie scurtă, specifică dacil

 

Tags

Featured