Am insistat asupra faptului că rezultatul republicanilor pe termen mediu, este sub așteptări. Însă, chiar dacă democrații și-au salvat majoritatea în Senat, capacitatea lui Donald Trump de a rămâne în jocul politic și de a exercita conducerea de facto asupra Partidului Republican, este o veste proastă pentru statul profund american.
Încă o dată, mass-media „mainstream” ascunde în mod deliberat un aspect esențial al alegerilor intermediare din 8 noiembrie. Dincolo de cifre, procente și numărul de aleși de ambele părți, un eveniment major trecut în tăcere este revenirea lui Donald Trump în prim-planul scenei politice americane. Din 219 candidați propuși, la ora asta, doar 16 au pierdut. Și 50 dacă vor fi finalmente, tot nu e un insucces.
UN OPONENT HOTARAT AL „STATULUI PROFUND”
Înainte de alegerea sa la Casa Albă, Donald Trump anunțase „schimbarea”. Obiectivul său a fost „să slăbească spatele Washingtonului”, aceea forță invizibilă care conduce America, fără să fie legitimată electoral. Înaintea lui, niciun președinte american, de la Kennedy încoace, nu a mai menționat acest subiect.
Însă, din 1963, amprenta acestui „stat profund”, fie că se numește „complexul militar-industrial” sau „Continuitatea guvernării” s-a întărit treptat până la a impune practic politica externă a Statelor Unite, printr-o organizație născută în 1921 și care este CFR – Consiliul pentru Relații Externe (Council on Foreign Relations) construit pe același model ca și temuta organizație engleză „Chatham House”.
CFR, UN STRAMOS AL INSTITUȚIILOR GLOBALISTE.
CFR a preluat, într-o formă puțin diferită, strategia englezilor „Grupului Milner” descrisă de Carol Quigley (care îl avusese printre alții pe Kennedy ca student la universitate) în cartea sa „Istoria secretă a oligarhiei anglo-americane. El scrie (p40):
„Există trei grupuri de gândire strategică puternice care sunt ramurile Mesei Rotunde: 1. Institutul Regal de Afaceri Internaționale (RIIA, numit și Chatham House) - organizat în 1919 la Londra;
2. Consiliul pentru Relații Externe (CFR) - organizat la New York în 1921;
3. Institutul de Relații cu Pacificul (IPR), organizat în 1925 pentru cele douăsprezece țări care dețin teritorii în ceea ce numim acum marginea Pacificului.
Unul dintre obiectivele CFR a fost acela de a se opune „Doctrinei Monroe”, aflată la originea izolaționismului american încă din 1823. (Este adevărat că pare greu să pornești cucerirea lumii fără a dori să părăsești teritoriul SUA). Crearea Ligii Natiunilor s-a conformat direct acestei linii, însă poporul american a preferat sa rămână fidel doctrinei Monroe si abia după Pearl Harbor, CFR a putut revendica victoria.”
În „Adevărata istorie a Bilderberg”, Daniel Estulin scrie (pagina 113):
„Un editorial din pagina a doua din Baltimore News-Post din 8 decembrie 1941 – a doua zi după bombardarea Pearl Harbor – a prezis existența unei noi ligi mondiale care va formula o „declarație fundamentală a drepturilor omului”; și pentru a proteja aceste drepturi, sistemul va avea în unele cazuri puterea de a acţiona împotriva țărilor şi de a le pedepsi”.
Acest sistem în cauză este ONU, care a luat ființă oficial după Conferința de la San Francisco. Acest „stat profund” - pe care Trump vrea să-l distrugă - a parcurs, așadar, un drum lung.
O LUPTA FARA MILA ÎN TIMPUL MANDATULUI LUI DONALD TRUMP
Înainte de a se muta la Casa Albă, atacurile au dispărut. Apoi, o anchetă deschisă de procurorul special Mueller sub suspiciunea de coluziune cu Rusia, a fuzionat rapid cu o anchetă a FBI în urma demiterii directorului său James Comey de către Donald Trump, în mai 2017, la doar cinci luni după preluarea mandatului de către noul președinte.
În cei patru ani petrecuți la Casa Albă, toate mass-media „mainstream” (adică toți cei cărora David Rockefeller avea să le mulțumească public pentru tăcerea de ani de zile, ca să nu răspândească vestea despre proiectul globalist) „au concediat în mod sistematic tot ce simpatiza cu „roșu”; nu doar cu Donald Trump, deci, ci și cu alegătorii săi, pe care Hillary Clinton i-a numit „deplorabili”.
DONALD TRUMP NU A FOST INTIMIDAT
La rândul său, Donald Trump nu a rămas inactiv și a revenit dând „lovitură după lovitură”. El a început prin a retrage Statele Unite din „Acordul de la Paris”, indicând astfel că nu crede în această dogmă a încălzirii antropice, acesta fiind un adevărat „cal de bătaie” al Statului Profund și al finanțelor internaționale.
De asemenea, Donald Trump a rupt tradiția predecesorilor săi Bush și Obama și nu s-a angajat în operațiuni militare, care, clar, n-a fost pe placul complexului militar-industrial, parte integrantă a acestui stat profund.
În cele din urmă, în discursurile sale - în special în fața Adunării Generale a ONU - el i-a criticat întotdeauna pe „globaliști”, repetând că ei nu mai au viitor și că acest viitor aparține „patrioților”.
Acest ultim punct a fost cu siguranță cel mai îngrijorător pentru acest „stat profund”, a cărui politică externă este direct inspirată de „doctrina lui Brzezinski” din cartea sa „Marea tablă de șah”, publicată în 1997. Această revenire a patrioților pe scena politică, înseamnă că Trump va revendica „Doctrina Monroe” și va reveni la izolaționism.
Acest lucru amenință să distrugă toate eforturile depuse de mai bine de un secol pentru a stabili un guvern mondial sub controlul oligarhiei anglo-americane și acest lucru este, evident, total inacceptabil pentru ei.
ALEGERILE INTERMEDIARE AU CRESCUT PERICOLUL PENTRU „STATUL PROFUND”.
S-a deschis un prim front împotriva administrării planetei de către toate țările, și sunt multe dintre ele, care nu mai doresc hegemonia Americii. Acesta se află în mâinile acestei oligarhii anglo-saxone, care și-a impus dominația prin amenințarea militară și datorită unui dolar „care îi revine ei să-l imprime” - dixit de Gaulle.
Acum este sigur că republicanii vor avea majoritatea în Camera Reprezentanților, ceea ce reprezintă un eșec major pentru Deep State, dar perspectiva de a-i vedea pe republicani câștigând și Senatul, ar fi un semn de înfrângere totală pentru ei. Acest lucru ar prefigura revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și, probabil, eșecul planului lor globalist.
Primul său mandat a forțat „statul profund” să „iasă din ascunzătoare” și a accelerat punerea în aplicare a „THE GREAT RESET”. Războiul din Ucraina este cauzat de acest lucru și „divizarea lumii”, la care asistăm acum. Asta este una dintre consecințele directe.
Să sperăm că această „capcană a lui Tucidide” va conduce lumea la un alt rezultat decât un al treilea război mondial, ale cărui consecințe pentru Umanitate nimeni nu le poate anticipa.
Jean Goychman, analist politic și economic
Preluare Internet, de
MARIO MUNTEANU
