Salut cu ochii pe cei grăbiți din fire
Și-ncerc timid să-i scot din amorțire.
Păcat că n-au știut și nimeni nu le-a spus
Să creadă mult în ei și să privească-n sus.
Ei, doar observă pasul ce duce nicăieri,
Tărâmul cel dorit, e veșnicul de ieri,
Iar astăzi, se repetă și mâine, de prin zori,
Același drum parcurs nenumărate ori...
Nu știu că bucuria se-mprăștie grămadă
Doar pentru cine crede și stăruie să vadă!
Eu am ales iubirea și drumurile ei,
Sunt scrise toate-n suflet, culoare și condei.
Ofer culoarea albă, de neutralitate,
Să o primească cei ce oscilează-n toate...
Aleagă ei și regula și zborul,
În jocul vieții, ce decide scorul.
CATI LUNGU
