Este musai să abordez acest subiect! Simt că fierb de nervi.
Pentru mine, Diana Șoșoacă a fost de la începutul apariției ei publice, o femeie puternică, fără inhibiții, o femeie care emana prin vorbele ei spuse apăsat și cu indignare, o furie nestăpânită, o acuzatoare a tuturor nedreptăților comise de clasa politică. Am depistat-o și am localizat-o după ultimele alegeri parlamentare, când am aflat că este din AUR. Nu voi face aici și acum, apologia sau un laudatio Dianei Ivanovici Șoșoacă. Nu asta vreau. Vreau să atrag însă atenția publicului care are un dram de cultură, de patriotism, de teamă măcar pentru aceste vremuri cumplite pe care le trăim astăzi, să fie atent la niște aspecte esențiale.
Eu mă gândesc cu groază la acei copii născuți după „domnia” Javrei Ceacâre Băsescu și a gloatei sale de jnapani adunați în PDL, care ulterior s-au ascuns în PNL și sub Johaniis au ajuns iarăși la butoanele țării. Acești copii nu vor avea niciodată imaginea unei țări minunate care a fost România, iar orice le-ar povesti părinții, bunicii, sau străbunicii, li se va părea doar un tărâm de basm care o fi valabil doar în povești.
Românii sunt un popor câteodată harnic, câteodată inteligent, câteodată viteaz, dar și de multe ori contrariul...
Ce a fost, noi știm, ce ar putea să se întâmple de acuma, știu deja tot mai mulți. Țara fierbe, Țara freamătă, Țara este gata să se încumete să dea în clocot! Deja ies aburi denși din oala pusă pe foc.
Culmea culmilor, este că în țara ce a avut înaintași precum Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza și mulți alții, astăzi are în fruntea mișcărilor de nemulțumiri câteva femei brave, care se luptă în fruntea mulțimii cu niște jigodii masculine ca titlu, dar doar curve ordinare în realitate.
Numele lui Diana Șoșoacă, Oana Lovin, Dana Budeanu, au acaparat definitiv spațiul public românesc și au o credibilitate tot mai mare și mai amplificată. Toate au o trăsătură comună întrunită prin mai mulți factori: o bună știință de carte pe domeniul profesiei lor, o cultură diversă și solidă, un discurs eliberat de inhibiții și de ifose pudibonde false, o voce pătrunzătoare, umor, carismă și nu în ultimul rând curajul de a merge în numele Adevărului, până la capăt. Acest „trio” feminin, a preluat din masele nemulțumite ideea de opoziție a societății civile față de abuzurile și umilințele la care supun jigodiile politice aflate la guvernare, populația.
Românii sunt în general fricoși când este vorba de a se opune autorităților, astăzi este chiar mult mai periculos și mai greu decât în perioada stalinistă din anii 50-65, chiar și din cea a comunismului securist din anii 80-90. Astăzi este un altfel de frică individuală, sunt altfel de pârghii în mâna conducătorilor, este un melanj ticălos între metode staliniste, securist-comuniste și pericolul de a rămâne fără loc de muncă și lipsa a unui minim venit de subzistență.
Astea toate la un loc creează un fenomen de teroare psihică asupra masei de oameni și acționează în subteran, fără ca cineva să le poată defini și arăta cu degetul ca să poată fi nominalizate și aduse în fața unei Justiții la fel de corupte. Chiar și dreptul de a-ți spune deschis părerea și de a-ți susține punctul de vedere este un real pericol și adesea curajoșii sunt ostracizați și persecutați de uneltele societății „democratice”.
Aud în jurul meu persoane care îngână cu jumătate de gură că sunt de acord și ele că Diana Șoșoacă sau Dana Budeanu, sau Oana Lovin, spun foarte bine și adevărat ceea ce spun, dar că tonul lor vehement, țipătul lor către „autorități”, furia lor bărbătească împotriva nemernicilor care - fiind în gașcă - s-au unit și au strâns rândurile de frică și se opun, pentru că ei simt că se apropie ceasul judecății adevărate!
Până la urmă eu nu înțeleg de unde vine această adversitate față de trei brave românce?! Am ajuns la concluzia că mai mult este o fățărnicie feminină izvorâtă dintr-o invidie de gen, „pentru că ele sunt așa cum mi-ar place și mie să pot să fiu”.
Că sunt urâte, repudiate, blamate și demonetizate de jegurile aparținătoare clasei politice și a aprozilor acesteia din presă, este un lucru de înțeles! Reptilele au ajuns să se teamă, că puterea și ticăloșia lor cu care terorizează acum o masă mare de oameni, poate fi învinsă de lupta dezinteresată pecuniar de trei femei curajoase, deștepte și dârze, care coalizează masele, ce pot - prin mulțimea unită - să-i calce în picioare și să se elibereze!
Sunt încă foarte multe persoane cu un pospai de școală și cultură care își scoate vârful limbii afară umezindu-și buzele și fac o grimasă acră pe față când văd imaginea Dianei Șoșoacă, Oana Lovin, Dana Budeanu... Ele sunt cumva „câh!”.
„E adevărat ce spun, dar de ce o fac ca niște mahalagioaice? Vezi Doamne, noi am spune aceste lucruri adevărate cu cuvinte alese, cu calm și cu blândețe, nu ne-am da în spectacol să ne televizeze în toată țara...”
Cam acesta este nivelul de snobism la care s-a ajuns în România. „Ele sunt însă susținute puternic „de gloată”, de vulgul popular, iar asta ne departajează pe noi, „elita” intelectuală și bine crescută de acest stil.”
Hai bre, oameni buni, să ne uităm mai atent pe cine avem în față! Cine ne sunt dușmanii, care este nivelul lor de cultură, care este gradul lor de educație și de comportament, că s-a răsturnat cu susul în jos scara valorilor! Când un golan te lovește cu șpițul în coaie tu – cu respirația tăiată de durere - nu i te adresezi cu vorbe calme și frumoase „domnule, nu este frumos ce faceți, mă doare, mai bine m-ați fi înjurat!” Nu! Unui golan îi răspunzi golănește, îi spargi moaca, îi dai cu șpițul în gură, doar când se apropie, nu aștepți să primești șutul în familie, dai cât poți de tare! Dacă poți! Dacă știi că nu poți, atunci te lipești de alții puternici care gândesc ca tine, dar au și curaj să se bată golănește cu dușmanul. Mai ales când bătăușii care sunt de partea ta ți-au dovedit că îți sunt superiori ție din toate punctele de vedere și au o cultură cel puțin de valoarea ta, pot vorbi elevat când au cu cine, sunt educați, dar mai au în plus curajul de a se sacrifica și în numele tău, ca viața să revină la normal!
Se luptă masiv de către structurile de forță ale statului să se distrugă coeziunea socială, să nu se poată uni, pentru că se știe din străfundul istoriei, că unirea maselor este mai puternică decât armele de foc.
Există un punct critic, când frica individuală domină și dintr-o dată, basculează neașteptat către un curaj nebun al mulțimii înfuriate, care spune descheiată la piept: „hai jigodie, trage, împușcă-mă, tuți dumnezii mă-ti de fiară, poate glonțul nu mă va nimeri tocmai pe mine din atâția oameni!” Și marea de oameni aleargă spre trupele de asalt foarte bine echipate și cu muniție de război și care este copleșită de gloata care e mai numeroasă decât cartușele care sunt trase la început din ordin, apoi de frică... În acel moment, FRICA se transferă la trupele militare! Din acel moment, omul devine animal și din el răzbate toată frustrarea și umilințele acumulate! Atunci nu mai vrea nimeni să fie bogat, să fie general, să aibă vilă la mare și la munte, să aibă iaht în Grecia sau să fie prim ministru!
Idioții care nu înțeleg că trei femei românce au pornit curajos să facă ceea ce bărbații au dovedit că nu sunt în stare, sunt încă un motiv pentru care țara asta poate fi ținută în lesă. Nu ne interesează ce fac alții și ce măsuri aberante impun guvernele de acolo popoarelor lor „democratice” Cert este că exact acolo lumea se dovedește a fi mai curajoasă și mai vehementă, când vede că îi sunt încălcate drepturile și libertățile.
„Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte...!”
GABRIEL MIHAILA
