Nicolae Ceaușescu la Houston
Vreau să povestesc, pe scurt, despre un document olograf, chiar samzidat (ansamblu de mijloace folosite în fosta URSS pentru difuzarea operelor interzise de cenzură n.r.) aș spune, al unui patriot român: Ștefan Andrei, fost ministru de externe
al RSR.
« Întâmplările despre care o să scriu azi au fost de o importanță majoră pentru România, fiind martor ocular al acestor evenimente, iar concluzia lor ar trebui să aibă un impact pentru politica economică internă și externă a României de oricând.
În 1978 Nicolae Ceaușescu a fost invitat la Casa Albă de Jimmy Carter, președintele SUA.
În timpul discuțiilor din Biroul Oval, într-o atmosferă relaxată, Jimmy Carter îi cere lui Ceaușescu să obțină de la Yasser Arafat, la acea dată președintele O.E.P. (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) un armistițiu pe o perioadă cât mai lungă.
Carter știa că Nicolae Ceaușescu poate obține acest armistițiu și îi spune lui Ceaușescu inclusiv motivul acestei cereri, unul destul de bine întemeiat. Înainte de a fi de acord, Nicolae Ceaușescu pune însă, două condiții: acordarea Clauzei Națiunii celei mai Favorizate României și, a doua, acordarea unui număr important de licențe pentru industria românească.
Cum numărul de licențe cerut de Nicolae Ceaușescu era... enorm în concepția americanilor, se duce o negociere de mai bine de o noapte între partea română și partea americană.
Nicolae Ceaușescu și miniștrii lui obțin ,,direct” o parte din licențe, urmând ca o altă parte, la fel de mare din celelalte, să fie obținute ,,indirect”. Acest mod ,,indirect” este uluitor, el însuși fiind subiect de carte.
Practic, se obținuseră licențe cu știrea americanilor, dar fără ca ei oficial „să știe”.
Poate o să povestesc odată, când timpul îmi va permite, despre acest acord nescris, cu rezultate enorme pentru dezvoltarea industrială a României. Cert este că în urma acestor acorduri, industria românească a explodat, realizată cu componente ale industriei americane sau cu copii autorizate (neoficiale!) ale acestora. Zeci de întreprinderi au fost construite pe baza acestor acorduri, iar România, la rândul ei, a constituit ulterior, direct, astfel de întreprinderi în alte țări. La finalul întâlnirii, președintele Carter îl întreabă pe Ceaușescu ce program are în ziua următoare, o întrebare de politețe, pentru că programul era deja cunoscut: „Mergem în Texas”, răspunde Nicolae Ceaușescu.
- Nu veți să mergeți până la Centrul de Cercetare Huston, avem acolo cel mai mare centru de cercetare din lume?
- I-auzi Ștefane (Ștefan Andrei), câte zile avem pentru Texas?
- Două, tovarășe președinte.
- Fă-o una, mergem la Huston.
La Centrul de Cercetare a mers o delegație formată din Nicolae și Elena Ceaușescu, încă trei miniștri ai Cabinetului și subsemnatul.
După ce am intrat, am fost suiți în niște mici vehicule și am trecut printr-un culoar lung care avea de o parte și de alta calculatoare care erau în funcțiune.
1978, acum patru zeci și doi de ani...Nicolae Ceaușescu și mica delegație se uitau perplecși la pereții plini de calculatoare și nu le veneau să creadă ce vedeau. În fine, ajungem într-o sală mare în care era un ecran imens, în fața căruia au fost invitați de către Directorul Centrului. După ce ne-am așezat în fața ecranului, cel de acolo, în halat alb, a început să apese pe niște ,,butoane” ale unei tastaturi, iar pe ecran a apărut harta României, cu patru puncte negre pe ea, care se mișcau.
- Domnule Președinte, aveți deasupra teritoriului 4 avioane.
Nicolae Ceaușescu s-a uitat la mine, noi eram muți, credeam că suntem în altă lume, nu au scos niciunul nici un cuvânt. Ne găseam la mii de kilometri departe de România, și ne spune un american nouă, că acasă la noi, deasupra României, sunt 4 avioane...
- Stați liniștiți, sunt civile...Se lasă liniștea.
După ce ne lasă mască cu asta cu avioanele, se apucă să bată în butoanele alea din nou și, pe harta României, apar niște săgeți și niște linii care se mișcă, iar la un moment dat apare un nume de localitate: Scornicești. Liniște de mormânt, nu ne puteam lua ochii de la ecranul ăla. Se mărește, apar case, după care una este supradimensionată.
-Aceasta este casa dumneavoastră de la Scornicești, Domnule Președinte, zice Directorul. O să scoatem o fotografie cu ea și vă rugăm să ne dați un autograf, pentru conformitate, știți, este un obicei ca toți cei care intră aici să ne lase un autograf. Nicolae Ceaușescu nu spune un cuvânt și semnează pe spatele pozei care a ieșit dintr-un aparat. Iar umblă ăla la butoane, iar apar niște săgeți, dar și niște semne și-l întreabă din nou pe Nicolae Ceaușescu:
-Domnule Președinte, știați că, sub casa dumneavoastră de la Scornicești este lignit?
Nicolae Ceaușescu n-a mai rezistat:
-I-auzi Ioane (pe atunci, prof. ing. Ion Avram era ministrul industriilor) suntem în Statele Unite și ne spune Directorul ăsta că sub casa mea e lignit și tu nu știi?
- De unde să știu tovarășe președinte, că doar noi nu avem aparatura lor.
În timpul scurtei discuții , Directorul iar începe să bată în butoanele alea și se mută din nou imaginea. Ecranul prinde viață, alte linii, săgeți, tot felul de semne, după care se calmează și se stabilizează deasupra Mării Negre:
- Domnule Președinte, aveți CELE MAI MARI REZERVE DE PETROL ȘI GAZE NATURALE DIN EUROPA, ÎN MAREA NEAGRĂ! Dacă știți cum să le exploatați, deveniți cea mai bogată țară din Europa!
Rămânem cu toții înmărmuriți. Primul care își revine și vorbește e Nicolae Ceaușescu.
- I-auzi Ioane, trebuie să le exploatăm!
- Nu avem sonde de foraj la mare adâncime, tovarășe președinte, și la ruși nu găsim, doar ei, americanii, le au.
- Dacă vă permite programul, puteți să le vedeți la lucru în Golful Mexic.
- Auzi Ștefane, ce program avem mâine?
- Texas, tovarășe președinte.
- Scurtează-l, mergem în Golful Mexic!
În Golful Mexic, după ce a vizitat o platformă marină pe care o exploata Standard Oil Company (mare atenție, viitorul Exxon Mobil), Nicolae Ceaușescu a spus că trebuie neapărat să construim și noi așa ceva! I s-a răspuns discret că este imposibil!
- Ați mai spus voi că este imposibil și la altele, lasă că discutăm acasă!
Acasă, Nicolae Ceaușescu s-a convins că nu putem face singuri platforme marine de mare adâncime și astfel au început negocierile cu SUA pentru exploatarea COMUNĂ a petrolului și gazelor din Marea Neagră. Ei urmau să exploreze și să exploateze prin Standard Oil Company (ulterior Exxon Mobil).
Rămânea să ne punem de acord asupra procentelor de exploatare. La finalul negocierilor între noi și americani, ne-am dus la Nicolae Ceaușescu:
- Am căzut de acord cu americanii, președintele Carter este de acord, vom face o Societate pe acțiuni, vor face ei exploatarea și exploatarea cu Standard Oil Company, utilajele lor, dacă sunteți de acord, semnăm:
50% din profit SUA, 50% profit România.
- 51% din profit noi, a spus Nicolae Ceaușescu!
- Tovarășe Președinte, utilajele lor, explorarea lor, exploatarea făcută de ei, doar... rezervele noastre, nu merge, e totuși corect 50-50.
- Bine, 50 ei, 50 noi. Așa rămâne, semnați cu ei. »
Am încheiat citatele din Ștefan Andrei. ȘI-ACUM, ATENȚIE:
De atunci, din 1978, România are o înțelegere semnată cu Administrația Americană reprezentată de președintele SUA Jimmy Carter și cu Exxon Mobil (fost Standard Oil Company) privind explorarea si exploatarea rezervelor de Gaze și Petrol din Marea Neagră, profitul urmând să fie împărțit între SUA și România, în procente egale, 50-50%.
Atunci când a fost în vizită în SUA , Klaus Werner Johannis știa de această înțelegere și cu toate acestea a dat pe degeaba rezervele României. Înțelegerea scrisă trebuia doar invocată.
Prin faptul că nu ne-am cerut partea ( 50%) care era stipulată pentru România prin înțelegerea SCRISĂ, și prin faptul că vrea să modifice OUG 114, Johannis se poate face vinovat de Înaltă Trădare față de Poporul Român.
Conform Dreptului Internațional, SUA nu putea modifica unilateral o înțelegere scrisă, și de aceea aveau nevoie de un trădător care să se facă cum că nu ar ști de această înțelegere.
Cum ar spune Richard al treilea, „O șepcuță pentru un regat”.
Condamnarea lui Liviu Dragnea și declarația lui că ,,persoană non grata” în SUA a fost cauzată de faptul că la fiecare ieșire publică, Liviu Dragnea reitera până la saturație: ,,50 Exxon, 50 noi”, fiindcă pe atunci încă nu se semnase ,,cedarea moca” a drepturilor statului nostru către americani, de către o coadă de topor(...).
Această postare se adresează în egală măsură dumneavoastră, românii care trebuie să știți cum suntem furați de către cei de la butoane, dar și de toți parlamentarii din orice partid, care știind de aceste lucruri, se fac cum că nu le-ar cunoaște. Iar asta se numește mai pe scurt în termeni juridici complicitate.
Cum premierul Orban a declarat public că va modifica OUG 114 în sensul dorit de Exxon Mobil, practic România va renunța de BUNĂVOIE la dreptul ei și din exploatarea PROPRIILOR rezerve.
NOTELE autoarei:
Nota 1. - Această dezvăluire bombă a fost furnizată ziariștilor Sorin Roșca Stănescu și Alice Barbu de către Constanin Boștină - fostul secretar al lui Nicolae Ceaușescu.
Boștină a publicat în vara anului 2021 o ,,carte bombă" cu titlul ,,Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu - IN OCHIUL CICLONULUI”.
Cartea a apărut la Editura ,,Evenimentul” și ,,Capital”, epuizându-se imediat.
Nota 2. - Această carte conține multe adevăruri pe care nu le-am știut noi, cei care am trăit și muncit în epoca Ceaușescu, răsturnând multe teorii cu care am fost intoxicați în acele vremuri, iar în urma lor rămâne un mare adevăr, astăzi ignorat:
Ceaușescu a fost un mare patriot și un mare naționalist și român adevărat. El a condus România timp de 24 de ani. ,,Nu se poate spune că era ,,bine” pe vremea lui Ceaușescu, dar puțini știu cum era România înainte de Ceaușescu. Ceaușescu a scos România de la lumina lumânării la lumina electrică, de la carul cu boi la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane, baze militare subterane, școli, spitale, diguri, baraje, lucrări hidrotehnice portuare, ba chiar și...autostrăzi. În 24 de ani de sărăcie amărâtă, a plătit datoriile și a dublat populația urbană. Dacă știți despre ce vorbesc, veți vedea că performanța lui Ceaușescu frizează imposibilul. Și peste asta, „a păstrat DEMNITATEA acestui popor de ....tâmpiți” a mai spus Petre Țuțea.
Preluare de pe Internet
GIGI PETROVAN
