IESENII SE POT SALVA?

hbdhfuhjh

Întreaga activitate profesională mi-am dedicat-o gospodăriei comunale și a întreținerii drumurilor și podurilor. La vârsta de 26 de ani, prin voia sorții am ajuns directorul unei firme locale de gospodărie comunală în orașul reședință de județ din secuime.

Abia îmi terminasem stagiatura, dar simțeam că orice probleme am în față, Dumnezeu era deasupra mea și îmi dădea soluțiile. Eu totul am învățat din mers, vorba unui fost șef de al meu, al cărui principiu era: „dă-i brânci în apa adâncă. Disperarea îl va învăța să înoate. Proștii oricum se îneacă și nu e mare pagubă, că vin alții...”. Am avut norocul de mentori excepționali, ingineri sași de o rigurozitate tipic nemțească, contrară lui Johannis, care este doar un rebut săsesc, ce au văzut în mine un moldovean mai mult cazon, disciplinat și hotărât să bage la cap imediat tot ce era învățat.

Acolo, în Ardeal am învățat să fiu corect, cinstit în relațiile cu colegii de serviciu, indiferent că îmi erau subordonați sau șefi. Acolo altfel nu merge, ești imediat catalogat drept „regățean”, adică neserios, nestatornic, un om pe care nu se poate pune baza. Eu știam că din nefericire cei cu statutul meu sunt astfel priciți și „prețăluiți” și de aceea voiam să fiu neașteptat de atipic. Educația părinților, dar și Școala de Ofițeri de Rezervă mi-au definit coordonatele vieții.

Revoluția m-a adus acasă, în Iașul natal. Pur și simplu mi-a fost greu să mă adaptez de la viața corectă, cu oameni sinceri și corecți pe care i-am lăsat după 15 ani în Ardeal, cu „conțăranii” mei din Moldova natală. Știam cum funcționează aici treburile și am căutat să nu-mi schimb felul de a fi și de cum am fost format ca adult. Am dat de chiulăi, de cârcotași, de bețivani, de mincinoși, de hoți și de parveniți. La toate nivelurile, de la simplul lopătar, până la Director și Primar. Evident că am întâlnit și „păsări rare”, adică oameni normali și asemenea mie, dar din nefericire au fost mai puțini decât ceilalți, adică aceia cu care nu sunt compatibil.

M-a înzestrat Dumnezeu cu capacitatea de a fi un bun observator al omului, un bun analist și cunoscător de caractere, așa că am putut în viață să mă strecor printre incomozi, ca printre jaloane, la examenul auto.

Indiferent că am lucrat la Drumuri Naționale, la Primărie, sau la propria firmă, ideea călăuzitoare a fost să nu mă bag în troacă, pentru că mă mănâncă porcii. Recunosc oamenii aidoma mie din prima secundă, când am de a face cu ei.

Așa este și cu Daniel Apetrei, un tânăr izvorât din talpa Moldovei, dintr-o comună din nordul județului, dintr-o familie de țărani gospodari, cu mulți copii.

Ne-am cunoscut așa: el conducea un Grup pe care îl înființase, un Grup pe Facebook – „GRUPUL PĂȘCĂNENILOR REVOLTAȚI” -  un grup care se declara împotriva modului comunist cum conducea încă fostul primar Rățoi orașul. Apetrei era un tânăr – pe care după ce aveam să-l cunosc – am aflat că absolvise Jurnalistica la UAIC Iasi prin 92 și locuia în Pașcani, iar mintea sa deschisă l-a propulsat în fruntea Organizației Locale a PNL Pașcani de Tineret.

Erau vremuri grele, un tânăr jurnalist la Pașcani era ca o pasăre în colivie, putea să cânte, dar nu putea să zboare...Presa tipărită explodase în acei ani, dar la Iași, politica de opoziție era timidă și copleșită de voturile luate de Iliescu și oamenii săi, dintre care Rățoi a fost un corifeu.

Deși era Grup din Pașcani, m-am înscris și eu ca să-mi pot propaga gândurile și ideile. Eram membru PNL din aprilie 1990. Pe la sfârșitul deceniului 9 al secolului trecut, Relu Fenechiu a reușit să infiltreze în Filiala PNL Iași o armată de tineri colegi din studenție, care au devenit armata lui de mercenari cu care a acparat complet Filiala. Copiii de atunci, sunt maturii tineri de azi, care au pactizat cu toți dușmanii liberalismului autentic, ca să parvină.

La un moment dat, Dan Apetrei mi-a cerut numărul de telefon pe Messenger. I l-am dat. M-a sunat, mi-a spus că îi place ce și cum scriu și că ar vrea să mă cunoască. Nu am reușit atunci, dar tot pe Messenger m-a contactat și mi-a spus că datorită problemelor medicale ce le are cu un copil, emigrează în Norvegia și ar vrea să-mi predea cu acordul meu Grupul de pe Facebook din Pașcani, ca să-l administrez. Am fost de acord și vreo câțiva ani de muncă au adus grupul de la câteva sute la câteva mii. Azi are peste 12000.

După câțiva ani, mă trezesc cu un telefon și mi se cere o întâlnire de la Daniel Apetrei, venit în concediu la Iași. Atunci ne cunoaștem efectiv și aflăm detalii unul despre celălalt, despre modul de gândire, despre aspirații. Atunci am aflat despre munca lui anonimă și mai ales surdă pe care o desfășoară înafara serviciului, folosind energie și bani proprii pentru susținerea diasporei din Scandinavia.dbfhhj

A fost și este o luptă anevoioasă contra mașinăriei #rezist, finanțată de ONG-uri fantomă ale lui George Soros.

Românilor din Diaspora li se spală creierul și li se plătesc atitudini ostile propriei țări și a propriilor neamuri.

Deși absolvent de jurnalism, Dan Apetrei nu a ezitat să înceapă munca de jos, într-o fabrică de pește, care livrează somon pe tot mapamondul. Salariul la care a ajuns acolo după aproape două decenii echivalează cu un CEO din IT la Iași. Așa sunt salariile în Norvegia, dar și taxele sunt pe măsură. Acolo statul i-a finanțat tratamentul și educația specială a copilului, care acum este aproape un adult normal.

Visul lui Dan este ca să se întoarcă Acasă. A cumpărat pământ lângă Iași, vrea să facă o fermă. Vrea însă să se implice și politic, pentru că pur și simplu este complet deziluzionat unde a ajuns România! A visat și el în anii 90 ca tânăr absolvent și azi ca adult a văzut ce a făcut fosta Securitate și vechea nomenclatură. El nu a fost nicio secundă părtaș la asta, el a trăit și s-a format ca adult în Norvegia, așa cum eu m-am format cândva în Ardeal.

A văzut modul de gândire al edililor, modul de acțiune al societății civile, implicarea civică, nivelul de trai și de conștiință al societății. Azi ȘTIE cum, ce și mai ales DE CE să acționeze într-un fel sănătos.

Acum trei ani, când m-a vizitat în concediu, Dan mi-a spus de proiectul său de suflet să reînvie PNȚcd. M-a întrebat ce știu de Organizația de la Iași, iar eu spre rușinea mea nu mai știam decât că se dizolvase, că fostul deputat Train Rânja se scălâmbăia rușinos sub poalele Monicăi Macovei în M10, iar apoi a eșuat lamentabil pe Autostrada Fata Morgana A8.

Am fost și sunt sceptic în privința PNȚcd, dar plin de hotărâre și dăruire, Daniel mi-a vorbit despre reînvierea creștin-democrației. Ca despre o lumânare aprinsă ca un far într-un ochi de bordei aflat într-o noapte cu viscol în mijlocul câmpului, unde rătăciții pot vedea scăparea urmăriți de lupi. Acolo, în bordei, doi moșnegi care pot fi părinții săi, țin focul aprins continuu în vatra de sub plita pe care se coc turte în așteptarea zgribuliților. Strujenii trosnesc și fâsâie în focul redeșteptării, cu ochii babei către icoană și rugăciunea moșneagului la Cel de Sus, ca lumina lumânării să fie văzută de cât mai mulți rătăciți.

PNȚcd consus azi de avocatul Aurelian Pavelescu, nu mai are aproape nimic înafară de doctrina înaintașilor cu partidul pe care Corneliu Coposu și Iuliu Maniu l-au condus jertfindu-și viețile secerate de hydra comunismului. Azi, tineretul imberb, salahorii Europei din Diaspora, strigă la Lună: Jos comunismul! Habar nu au ce strigă, ei servesc cauzele neomarxismului! Azi este nevoie de alt suflu, de o politică suveranistă, cu accente pe creștin-democrație, singura cale de a putea opune ticăloșiei dovedite în trei decenii de neoliberalismul de azi, de social-democrație, sau de neomarxismul globalist. Astea ne-au adus la pierzanie, iar Daniel Apetrei a îmțeles asta și el a coagulat în jurul său un grup de oameni – tineri ca și el – care îi împărtășesc crezul și vor chiar să schimbe în bine viața ieșenilor. Deocamdată...

Eu am scris și am upgradat continu un Plan de Guvernare Locală bazat pe experiența mea de viață și de angajat al Primăriei Iași pe timpul lui Simirad. Am inovații și multe activități ce există și azi în Iași, în materie de tramă stradală, mi se datorează. Deci, știu ce vorbesc, știu cu ce se mănâncă. 

Pentru ca să se poată întâmpla ceva la Iași și să fie învinsă Mafia, trebuie oameni curați, cu frică de Dumnezeu, neînfricați, neatinși de ticăloșie! Daniel Apetrei este unul dintre aceștia. I-am pus la dispoziție Proiectul meu de Plan Local de Guvernare, prin care se propune o RESTRUCTURARE  din temelii a Organigramei Primăriei Iași.

Numai astfel se pot elibera din funcții toți directorii a societăților din subordine, a șefilor și șefuleților care fac parte di Mafie! Numai așa putem impune controlul sever asupra cheltuirii banului public! Ne trebuie cât mai multe open mind, cât mai mulți conducători în echipă cu viziuni îndrăznețe! Iașul a rămas orașul patriarhal în coada României, nu a Europei!

Din păcate, eu sunt sceptic. Așa cum i-am spus lui Dan, experiențele și eșecurile ce le-am avut în a coagula oameni pe care i-am crezut de bună credință (ca dr. Răzvan Constantinescu de exemplu), s-au dovedit zadarnice și au eșuat în oportunismul lor. Nu am dorit să-l descurajez, dar am dorit să-l aduc cu picioarele pe pământ. Acolo e Norvegia, aici este Iașul! Oameni diferiți, mentalități diferite...

Cei tineri sunt îndoctrinați să creadă în himerele USR – o formațiune creată de Noua Securitate, ce dorește să ridice la putere nemarxismul, ceva venit din Occident și este mult mai puternic decât leninismul sovietic ce a proliferat în comunismul ceaușist. Dar ei sunt tineri, superficiali și proști și nu îi cred pe aceia care au trăit asta.

Îi doresc lui Daniel Apetrei tot norocul din lume, pentru că are mare nevoie de el! Îi doresc succes, pentru că succesul său, ar fi și succesul nostru.

Lumea este îndobitocită. Mirajul din capul fiecăruia este să NU Voteze, că nu are pe cine, sau SĂ VOEZE, doar candidatul acelui partid în care Propaganda i-a sucit lui mințile.

Eu știu? Dar dacă...?

GABRIEL MIHĂILĂ

Featured