Primul semn că o persoană a căzut pradă hipnozei, este atunci când ea nu mai reușește să perceapă o a treia opțiune, în afară de cele două care i s-au oferit. Atunci când ea te încadrează automat în tabăra opusă și antagonică propriului sistem de credințe.
Exemplu actual, devenit clasic: nu îți atârni steagul galben-albastru la profil (cu toate variațiunile pe aceeași temă), devii automat „putinist”! Și toate celelalte sintagme care ne-au obosit extrem în ultimii doi ani: antivaccinist, antiștiință, iresponsabil, ucigaș de bunicuțe, medieval, șoșocar, pupător de moaște, completați voi!
Când studiam hipnoza în 2018, am învățat că una dintre metodele cele mai simple, dar extrem de eficiente de inducere a unei transe, este să dai senzația că persoana are de ales între două posibilități, deși ambele opțiuni duc la rezultatul dorit de hipnotist. Exemplu: „Poftiți înăuntru, vă rog să vă așezați pe scaunul negru sau pe cel verde!” Omul alege inconștient una dintre aceste opțiuni, fără să ia în considerare faptul că în încăpere se mai află o canapea. Sau că poate rămâne în picioare. El crede că a ales.
Cu alte cuvinte, în afară de cele două paradigme nu mai există nimic. Ca prin minune, opțiunea de a fi neutru, patriot, suveranist, căutător al adevărului, promotor al libertății de a avea opinii diferite, de a respira liber, de a refuza injectarea, opțiunea de a dori să te așezi pe canapea sau să rămâi în picioare dispare din (sub)conștientul maselor.
Masele vor iubi - și vor urî - pe cine li se spune să iubească și să urască.
Ieri mi s-a mai dărâmat o statuie. Un intelectual rasat, un gânditor fin și profund pentru care dezvoltasem mare admirație și respect, s-a mutat brusc în categoria maselor hipnotizate, după ce m-a făcut „putinistă”, cu o atitudine înțelegătoare și aproape drăgăstoasă, de înțelept care vorbește unui copil prostuț, dar care are ceva potențial, doar să i se dea un pic de timp. Am rămas cu gura căscată, am zâmbit încurcată și am renunțat să mai spun ceva. Am început, apoi, să conversăm despre vreme...