HIDALGO

rodica

De m-ai pierdut Iubire, ne-om poticni în plâns

De vrei să fii cu mine, o eră nu-i de-ajuns!

N-ai timp să mă adulmeci, nici să mă desfășori

Coconul de iubire, n-ai vreme să-mi măsori

 

Iar dacă, de cu seară, mă chemi din roșii zări

Iubire, mă destramă, pe țărmul unei mări!

Zglobie mi-este mâna, în alge te cuprind

În ochi nemărginirea, cu care mi-te-ating

 

Tu lasă peste mine, mareea-ți înspumată

Prin valuri pribegite, revarsă-te odată!

Te-oi dănțui prin râuri, ți-oi arăta izvorul

Tămăduindu-ți tirsul, îți voi simți fiorul!

 

Naiadă și femeie, răsplată iți voi face

De-nșir'te mărgarite, vei ști a le desface,

De vei străpunge-afunduri, eu voi sui pe val

Ți-oi ocroti-n adâncuri, scheletul de coral.

 

Și obosit în sarea dorinței, spre-aval

Mirajul însetării, te va purta spre mal

Inchis înspre odihnă în scoica de opal

Să mi-te-aud Hidalgo, gemând gerundival!

Rodica Rădiţa Răpeanu

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?