De m-ai pierdut Iubire, ne-om poticni în plâns
De vrei să fii cu mine, o eră nu-i de-ajuns!
N-ai timp să mă adulmeci, nici să mă desfășori
Coconul de iubire, n-ai vreme să-mi măsori
Iar dacă, de cu seară, mă chemi din roșii zări
Iubire, mă destramă, pe țărmul unei mări!
Zglobie mi-este mâna, în alge te cuprind
În ochi nemărginirea, cu care mi-te-ating
Tu lasă peste mine, mareea-ți înspumată
Prin valuri pribegite, revarsă-te odată!
Te-oi dănțui prin râuri, ți-oi arăta izvorul
Tămăduindu-ți tirsul, îți voi simți fiorul!
Naiadă și femeie, răsplată iți voi face
De-nșir'te mărgarite, vei ști a le desface,
De vei străpunge-afunduri, eu voi sui pe val
Ți-oi ocroti-n adâncuri, scheletul de coral.
Și obosit în sarea dorinței, spre-aval
Mirajul însetării, te va purta spre mal
Inchis înspre odihnă în scoica de opal
Să mi-te-aud Hidalgo, gemând gerundival!
Rodica Rădiţa Răpeanu