Canalul de televiziune CM s-a gândit să difuzeze filmul realizat după înregistrări de arhivă cu „ședințele publice” ale Cenaclului Flacăra... Vizionarea filmului nu m-a făcut să plâng nici de nostalgie, nici după anii tinereții mele, sau a generației mele. Azi realizez că am fost proști de-a dreptul să credem în idealuri, în bunătate și fericire, într-o lume liberă și în democrație. Noi eram în „epoca de aur”, dar eram contemporani cu alte milioane de tineri ca și noi, dintre care unii se numeau „hyppie” și aveau un stil de viață la care tânjeam noi, românii tineri din anii 70-80, fără să ne dăm seama că nu suntem cu nimic mai diferiți decât ei, sau că noi nu suntem cu nimic inferiori lor.
Am fost învățați de foarte mici să ne urâm, să credem că suntem inamici de nesuportat pe viață, că ei sunt „imperialiștii” care vor să distrugă societatea comunistă „multilateral dezvoltată” în care trăiam noi, cei din blocul de Est cărora ne răsărea soarele nostru – URSS...
Ei, bine, AZI ȘTIM! Azi - cei care am mai rămas, cei care am trecut prin toate aceste transformări radicale a omenirii și în primul rând a țării în care ne-am născut - putem acum să înțelegem că totuși nu a fost decât o farsă, un scenariu diabolic în care noi, furnicile, am fost puși să cărăm cu spinarea boabe de grâu și fire de nisip ca să avem ce mânca și să construim case, orașe, baraje, uzine, iar ca în final să constatăm că am muncit degeaba, că azi sunt luate cu forța și cu japca de alții, care nu erau nici măcar prin apropiere.
Cenaclul Flacăra a fost pentru generația bunicilor de azi un motor! Un motor al spiritului, o forță de coeziune care ne-a dat puterea să ne depășim limitele, să strângem din dinți ca să atingem un ideal... Acel ideal a fost o himeră, cum tot himeră a fost și idealul generațiilor contemporane nouă din Occident, căci astăzi, mergând pe drumuri diferite, am ajuns cu toții în același punct.
Omenirea este în pragul catastrofei, dacă nu cumva chiar în mijlocul ei! Și „impăerialiștii” și „comuniștii” – societăți antagonice, au ajuns la o jumătate de secol de la ședințele Cenaclului Flacăra, la dezastru.
Noi am fost îndoctrinați să urâm capitalismul și toate cuceririle sale în domeniul științei, a tehnologiei, a muzicii, a sportului, iar ei au fost îndoctrinați să urască în totalitate comunismul, cu absolut tot ce ar ține de acest cuvânt în toate domeniile existente.
Azi – cei care pot gândi, care pot și mai au tăria de a se uita în oglindă și să-și facă singuri, cu puterea Adevărului, un proces de conștiință – ar trebui să poată să discearnă că și unii și alții (mă refer la popoarele ambelor sisteme), am fost induși în eroare cu bună știință de un grup de ticăloși care au acumulat averi fabuloase pe seama tuturor popoarelor lumii și a exploatării resurselor naturale ale unor țări care nu le aparțin, iar acum au ajuns să conducă lumea prin forță, prin războaie declanșate după un plan anume menit să distrugă chiar planeta și să rarefieze mult populația Terrei.
Aș dori ca acest film difuzat de canalul Tv CM de filme românești să fie văzut de câți mai mulți oameni maturi de după generația noastră, de copiii noștri, pe care îi căram totuși după gât și îi țineam în brațe dormind pe un volum imens al sunetului, în urale și aplauze furtunoase, în coruri de zeci de mii de glasuri până la orele 1, 2 ,3, 4 din noapte! La mare, la munte, în câmpie, pe stadioane, în săli mici de Cămin Cultural... Să vadă acest film NEPOȚII noștri! Atunci, poate vor avea o minimă curiozitate să ne întrebe ce naiba ne aduna pe noi la olaltă, ce ne făcea să fim atât de uniți în glasuri și în simțăminte și cum naiba NOI, cei de atunci, am lăsat ca România noastră moștenită din generație în generație de la părinții și bunicii noștri, de la strămoșii noștri, am lăsat-o să ajungă azi un biet stârv fără viață, fără vlagă, fără nicio valoare...?!
Pentru că asta e clar! NOI SUNTEM VINOVAȚI ! NOI am lăsat prin nepăsare, prin lăcomie, prin ticăloșie, să se întâmple ce s-a întâmplat! NOI, generația Cenaclului Flacăra - atâția câți am mai rămas – ar trebui ca până în ultima clipă a vieții ce-o mai avem de depănat, să ne căim, dar să și ne luptăm din răsputeri să reînviem în mijlocul generațiilor următoare spiritul de coeziune, de patriotism, de umanitate, de democrație reală, de empatie cu toți aceia în suferință!
NOI suntem vinovații, măcar atât ne-a mai rămas să facem!
GABRIEL MIHAILA
