Ce faună e prin studiouri,
Swarovski, genți, tocuri, paiete,
Le vezi cântând, ori pe la show-uri,
Pălugi, botoase, cucuiete,
Cu păr vopsit în roz, albastru
Și cu „air- bag”-urile-n față,
Iar când vorbesc, e un dezastru,
De ele mi se face greață.
De pe trotuar parcă sunt luate,
Se bucură ca sunt filmate,
Se etalează și se strâmbă,
Au o poziție scălâmbă.
Dau toate ochii peste cap,
Or fi având un handicap...
Toate sunt „made in Romania”,
Mai rele decât pandemia.
Au fețele desfigurate
De operații și corecții,
Prostuțe, fără creier, plate,
Cu hialuronic din injectii.
Pot deveni interesante
Ca exponate la ANTIPA,
Dar la TV-uri, agasante,
Prea mare-i costul si risipa.
Vor să ațâțe libidoul,
Ori, vor să promoveze nou?
Se pare că aproape toate
Sunt formele „neregulate”.
Iau EURO, nu le plac leii,
Nu ascund nici chiloțeii,
Și, dă-on mana ei de soartă,
Că unele nici nu-i mai poartă.
Femei ca ele nici n-au fost,
Se-ncruntă de le iei la rost,
Au măsluit biata natură,
Primești și o înjurătură.
De le întrebi despre o carte
Ești blestemat să nu ai parte
De zilele ce au să vină,
De Soare, Viață și Lumină.
Cum au crescut, ce le-a schimbat,
Cum le suportă vreun bărbat,
Cu ifose, capricii, fițe,
De pițipoance și pipițe?
Oh, cât aș fi de fericit
Ca să le văd folositoare,
La sapă, plivit și prășit,
Nu-n rol de „HORROR – DOMNIȘOARE”
EUGEN DARÂNGA
