Comisia de la Veneția (dacă verificați cine sunt ”experții” și cine plătește pentru minunata Comisie veți înțelege de ce debitează aberații... dar, desigur, nu există presă care să dezvăluie așa ceva) are un singur punct corect în poziția sa: Secția de Magistrați nu poate face față dosarelor pe care trebuie să le cerceteze cu numărul de procurori din Lege.
Asociațiile care au susținut secția încă de la înființare au greșit într-un singur punct: au subdimensionat-o. Și asta pentru că nu au cunoscut adevărata dimensiune a dosarelor ”de la ciorap” încropite magistraților de DNA. Iar procurorii DNA au mințit în această privință, susținând cu nerușinare că nu există dosare cu magistrați care să justifice o secție.
În realitate, Secția trebuia denumită ”Secția pentru protejarea magistraților de abuzurile DNA” și trebuia să aibă cam 100 de procurori. Anchetele serioase se fac cu resurse consistente, profesioniste și cu multă, foarte multă bună-credință.
Din păcate, procurorii de bună credință și profesioniști sunt rara avis. Desigur, ei ar fi necesari pentru întreaga populație... dar măcar să începem de undeva: magistrații de bună credință trebuie protejați, iar cei ticăloși și aserviți eliminați.
Cam asta ar fi trebuit să înțeleagă comitetele și comițiile plătite care de pe unde și ”informate” de ”lumea bună” a spectrului politic intern și european.
INGRID MOCANU
