Au început să apară tot mai multe vești și imagini trimise de „diasporenii” români care au venit înainte de Paște precum popoarele migratoare, speriați de foame și lipsă de bani, în ciuda apelului făcut de autorități să nu se întoarcă să aducă coronavirusul din Italia, Spania, Franța, în general din Occident, că România nu are posibilitatea să trateze pandemia la niciun sfert din ceea ce au țările occidentale.
În ciuda rugăminților și apelurilor făcute de români, au debarcat în stoluri de păsări migratoare sfidând orice apel, chiar „al Președintelui lor”, pe care l-au ales cu entuziasmul specific retardaților ce votează după manipularea Noii Securități. Au forțat granița, au dovedit barbarie, au vandalizat locațiile de carantină, au vandalizat în București chiar hoteluri de patru stele unde autoritățile le-au pus la dispoziție spații superdecente de cazare, au refuzat hrana oferită de autorități care au fost nevoite să facă față pe neașteptate unor situații la care țara nu era pregătită, situații umanitare ce pot fi rezolvate numai și numai cu bunăvoință, înțelegere și empatie din toate părțile, de la toți membrii societății.
Mofturi și pretenții absurde, gesturi reprobabile povestite și filmate de proprietarii hotelurilor de lux din București care au găzduit de obicei turiști străini civilizați, veniți tocmai de unde au venit și suboamenii de origine română care se dau în țară drept propovăduitorii și exponenții care vor să civilizeze neamurile de țărani inculți lăsați acasă...
Abia au ieșit din carantină, abia s-au întors prin locurile lor de baștină cărând în bagaje, în suflet și pe corp temutul coronavirus, de abia cei de acasă au înțeles că strângerile și îmbrățișările pot avea straiele morții, că hoardele de analfabeți care formează cohorte de sclavi care sunt cumpărați și revânduți de la unii la alții de Occident ca mână ieftină de lucru, i-au chemat înapoi, că venise vremea de cules sparanghelul.
Nimic nu a mai contat, vitele nu știu să citească, dar știu să semneze când li se spune că vor câștiga două mii de euro pe lună, plus cazare și masă, dar nu li se spune ce și cât trebuie să muncească pentru acești bani! În contractele bine meșteșugite, scrise de firme străine de avocatură, sunt ascunse clauze în care transformă românii plecați la muncă în vite de povară, ce odată ajunși acolo, primesc bice pe spinare ca să își facă norma, iar cei mai spilcuiți și tupeiști care au curajul să crâcnească în front, sunt imediat dați afară rămânând fără job și fără acoperiș deasupra capului. Desigur, că în Contract există clauze care prevăd să recupereze stăpânii de sclavi cheltuielile de transport, iar ei au făcut datorii în țară cu ocazia fugii la muncă...
Este foarte adevărat că cei care au plecat forțând cordoanele de încercuire cu acceptul tacit al forțelor polițienești ce s-au întors cu spatele, sunt oameni săraci, atât material, dar și cu duhul. Ei sunt acei români care și-au vândut sufletul diavolului, care nu mai au Dumnezeu, sunt plini de lăcomie, de dorința de a face avere, pe care nu o poate face unul rămas acasă... Sunt oameni fără scrupule, dispuși să scuipe unde au lins, să se umilească, să vândă orice pentru câțiva euro pe care sunt obligați să îi cheltuie în mare parte pentru subzistența lor tot în țara în care muncesc.
Acești români sunt aceia care au pe buze și în minte câteva idei fixe încărcate de ură și de prostie cu care jivinele Noii Securități le-au sucit mințile. Ei reclamă în van că în România nu merită să trăiești, pentru că hoții din politică fură, că nu sunt locuri de muncă, salariile sunt derizorii față de Occident, că decât să muncească pe bani puțini, mai bine stau degeaba.
Acum și în viitor își vor plânge în pumni. Ceea ce nu înțeleg acești inculți care sunt tratați ca sclavii pe plantație, este că în toată Europa pandemia asta a schimbat radical niște puncte de vedere, niște abordări ale țărilor occidentale față de emigranți, vor face pe viitor o selecție riguroasă a celor care le este permisă intrarea într-o țară cu permis de muncă, vor fi foarte atent selectate și acordate drepturi azilanților. Uniunea Europeană - așa cum a fost gândită și a funcționat până acum - devine desuetă, fiecare țară va merge spre suveranitate, spre eliberarea de îngrădiri venite de la alții, ce nu se potrivesc cu popoarele lor!
Eu înțeleg să aibă oarece curaj să emigreze un român știutor de multă carte, specialist de marcă într-un domeniu, care știe perfect limba țării unde se așează, capabil să cunoască și să înțeleagă legile acelei țări, care știe să-și ceară drepturile sale legale, iar dacă nu, să fie capabil să apeleze la un avocat autohton, dar nu inculții, brutele îmbibate cu alcool, haimanalele fără căpătâi sau nenorociții care lasă acasă în grija lui Dumnezeu o familie cu copii!
Aceste persoane sunt vândute pur și simplu ca o marfă pe piața muncii europene. Evident, cu acceptul tacit al guvernanților români, care profită cu siguranță pe căi nevăzute de sume imense de pe urma sclavilor.
În România vor rămâne cu siguranță scursurile societății, borfașii, pușcăriașii, tâlharii, proxeneții, acei paria care au dat mult de furcă și polițiilor pe unde s-au aciuit. Această pandemie i-a adus acasă, iar acum ei se dedau aici, în țară, la acte de anarhie, la nesupunere civică, scoțând la iveală barbarismul unor asemenea specimene, cu care va trebui să se lupte de acum societatea românească.
Ei nu își dau seama că au fost fișați de politiile din occident și fișele lor sunt transmise poliției române care va trebui să le bareze calea spre o nouă emigrare temporară.
Occidentul are nevoie doar de sclavi! De mână ieftină de lucru, de minți de vite, care să nu crâcnească. Spania deja înlocuiește badantele românce cu marocani, munca în agricultură deja o vor face cu marocani, care acceptă o jumătate din salariul cerut deja cu pretenții de români! La fel vor proceda Franța și Italia, nemții vor lua sclavi numai cu lunile, iar după ce îi vor stoarce 4-6 luni, îi vor trimite să trăiască în România cu bruma de bani pe care o vor întinde iarăși până la viitoarea recoltă.
Toate acestea se întâmplă în timp ce România se confruntă cu o lipsă catastrofală a forței de muncă în agricultură și în construcții. Vitele de muncă nu gândesc, ele nu au minte, doar trag la jug. Nimeni nu face un calcul că muncind cu hărnicie și cu seriozitate aici, lângă casă, cu salarul pe jumătate, se poate face în timp cel puțin la fel de mult comparativ cu banii scumpi făcuți afară...
În țara ta poți avea pretenții, poți lupta pentru drepturi sociale, pentru un trai mai bun, poți face greve, manifestații, așa cum este și trebuie să facă o societate sănătoasă într-o democrație reală.
Acolo nu au voie, acolo sunt vite de muncă, sunt sclavi vânduți de la unul la altul, fără drepturi, umiliți, scuipați, batjocoriți! Oare de ce vitele nu văd că stăpânul lor este un neam de al stăpânilor de vite din Germania? De ce nu înțeleg că plecând din România, societatea a slăbit, iar ei acolo nu pot să se opună, iar aici, oamenii rămași sunt îmbătrâniți și timorați pentru a mai putea să se răzvrătească?!
Azi mulți din cei plecați săptămâna trecută în Germania la muncă, îmbarcați în curse charter zburătoare, își plâng de milă epuizați și disperați. Acasă au lăsat neamuri pe care tot ei i-au îmbolnăvit și acum nici aici nu au cum să se întoarcă pentru moment. Am devenit o cireadă.
GABRIEL MIHAILA
