Astăzi am vrut să merg acasă
dar nu am mai găsit drumul...
era atâta loc între cer si pământ,
cu umbre, cu frunze,
cu copaci pierduți de păduri...
erau amestecate izvoare,
unele ajungeau în mare,
altele se ascundeau în lutul galben
fără semne de cruci...
Era un stand cu păpuşi de vânzare,
veneau năluci cu haine de firmă
și cu oameni cu ochii închişi,
hamali la trăsuri...
Nu cumpărau păpuşa întreagă,
unii voiau zâmbetul,
alții le dezmembrau și le asamblau
în culori vineții...
sau le scoteau ochii de peruzea
şi îi dăruiau drept inel de logodnă
altor năluci...
Eu... eu vreau să merg acasă!
Știu cum! Mă voi descălța de umbre
si atunci,
picioarele goale vor simți iarba...
si pietrele din fața porții...
și degetele lungi ale dorului
vor cuprinde fântâna
cu cumpănă de lemn,
iar din oglinda ciuturei învelită în mătasea-broaştei,
mă va privi un chip
cu fuioare albe de lună, în asfințit...
TATIANA PAVEL
