Moartea-n negre voaluri,
noaptea
Leagă-anod la firul ierbii
Cu catod de mândre coarne
Când sosesc la apă cerbii
Un curent prin ape taie
limba cerbului tăcută
Și sub coasa nemiloasă
cad mulți cerbi și încă-o ciută
Sar scântei din coarne sparte
în căderea fulgerăndă
Râde moartea fără moarte,
ce de moarte e flămândă
Sub o rază de la lună,
zorii înroșiți de frică
Lasă-n apă luminițe,
ce în cercuri tot ridică
Stele-n cerul unor cerbi,
ce tot plimbă-n ziua mare
Printre aștri stinși și șterși
Moartea fără de scăpare
MARIA SARCHIZIAN