Cum poți să-i spui unuia bou,
Că e frumos și e erou?!
Cum naiba poți să-l faci să creadă
Că el e taur pe cireadă?
El este bou, a fost scopit,
De tânăr a fost jugănit
Și doar pentru că-ajunse bou
A fost urcat ca și erou...
Privire tâmpă, ochi de mort,
Cu dinții încleștați pe tort,
Cu fălcile lipite țeapăn,
Este înalt și mare-n greabăn.
Cum un vițel devine taur,
Boul îl vede că-i din AUR.
Și fornăie, copita bate,
Se încordează și socoate:
„Pe ăsta de-l mai las nițel,
Se face taur, din vițel!
Eu asta nu pot ca să las,
Că râd și vacile de pe islaz.
Mai bine rumeg și mugesc
Că vitele le păcălesc.”
Cireada însă nu-l mai vrea
Deși are în frunte-o stea.
Nu îl mai vede ca erou,
Nu mai e taur, ci e bou!
Mănâncă, se adapă și se cacă.
Din când în când mugește ca o vacă.
Întreaga turmă chiar s-a resemnat
La abator ar vrea să-l vadă că-i plecat.
Ce va ajunge, chiar nu știu:
Salam săsesc, sau de Sibiu?
.............................
Morala o găsiți ușor.
E după Leu, în foișor:
Un bou, tot bou rămâne,
Indiferent că are nume
De taur, că moare junghiat de AUR.
GABI MOLDOVEANU
