MOTTO: „O onoare să mă aflu în Ucraina, astăzi, la invitația omologului meu, președintele Radei Supreme a Ucrainei, Ruslan Stefanchuk, împreună cu președintele Consiliului Național al Adunării Naționale Federale a Confederației Elvețiene, Irène Kälin, și președintele Adunării Republicii Macedonia de Nord, Talat Xhaferi. Vizita, planificată încă de la începutul lunii aprilie, a avut ca subiecte principale atrocitățile comise de forțele armate ruse în Ucraina și planul de reconstrucție a țării după război. Am susținut un discurs în cadrul Congresului autorităților locale și regionale, prezidat de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, unde a fost prezent și prim-ministrul Ucrainei, Denys Shmyhal.” (Florin Cîțu, fost premier, fost președinte de partid aflat la guvernare, actual... ceva, pe-acolo, într-o țară din sud-estul Europei, pe pagina lui de FACEBOOK, 27 aprilie 2022)
.....................................................................
Ceea ce se petrece acum poartă numele generic de „hai să-ți arăt buba mea, da’ te costă!”. Și uite-așa, o mulțime de curioși ipocriți, cu moace străduit crispate de emoție, se duc să vadă „buba”, s-o privească de-aproape, iar dacă e să mă iau după ce imagini am văzut eu cu doamna Ur-sula, s-o mai și miroasă! E pelerinaj la „bubă”. Clădirile dărâmate, sacii negri, adidașii scâlciați și aruncați într-o groapă, drumurile făcute praf, toate au devenit subiecte de bifat dramatic în agendă. Dacă nu mergi să vezi cu ochii tăi rana supurând, ba să mai pui și degetul ca să vezi dacă mai țâșnește ceva sânge proaspăt, nu exiști.
„Hai să-ți arăt războiul meu de-aproape!” este ultima reclamă aproape turistică de peste graniță. Și - Slavă Domnului! - turiști avem. Și veste antiglonț, pe sub hanoracele „dă campanie”, sunt suficiente. Cu căștile stăm mai rău, dar alea - să fim drepți - nici nu dau așa de bine în poză. Iar să stai la coadă pentru a da mâna cu „marele bărbat” a devenit un fel de „must to do” pentru oamenii serioși ai planetei, ca să se poată hrăni cu iluzia că, totuși, contează și ei, nu sunt doar niște... „cârnați” în ploaie.
În acest timp, „marele bărbat”, stimulat de coada din ce în babană la închinăciunea de primăvară, ceartă planeta, se stropșește la „democrațiile consolidate”, bate din picior și pune mâinile-n șold, sumecându-și fusta creață. Face poze, cum a văzut el pe la pe la alții, și taxează cu două MIG-uri 29 poza de grup și-un F 16 poza personalizată. Liderii ăi mai mondiali îi ascultă cu evlavie, în picioare, discursurile rostite de pe scaun, aplaudă și ovaționează.
Nu știu ce-au făcut alte țări, dar noi, mai cu moț, ne-am prezentat la pelerinaj cu două vizite și două delegații oficiale, la interval de numai 24 de ore între ele. Mie mi se pare o decizie matură, înțeleaptă - adică, poate că nu s-a înțeles din prima.
Nu-i așa că-i minunat că oficialii României „exportă” țâfnele și arsurile din ficați și-n țara vecină? Nu-i minunat ca după delegația CIUCĂ&CIOLACU (fotografie de grup) să vină delegația VASILICĂ&CÎȚU? (fotografie personalizată)? Nu-i minunat să ne prezentăm în veste vătuite și blugi, sau în tricou asortat cu Elinski, făcând turul „ororilor”, imortalizat în „galerii foto” de impact?
Dacă v-ar fi spus cineva acum 30 de ani că vom juca în această tragi-parodie, ați fi crezut? Sigur, știm cine sunt actorii... Elenski e actor... Arestovich, apropiatul lui Elenski, tot actor... da’ REGIZORII? Da’ SCENARIȘTII? Oare putem noi fi siguri că și TOȚI REGIZORII și TOȚI SCENARIȘTII sunt pe generic?
LUMINITA ARHIRE
