Stimate popor... n-au trecut prea mulți ani de când, pe 6 mai 2012, în Sala Polivalentă din București, cu prilejul lansării candidaților PDL pentru alegerile locale, Mihai Răzvan Ungureanu rostea aceste nemuritoare cuvinte:
"Am venit să vă mulțumesc în primul rând, pentru faptul că ați avut încredere într-o schimbare. Cel mai frumos premiu pe care l-am putut primi alături de colegii mei, după aproape trei luni de activitate guvernamentală: am demonstrat că acolo unde e tinerețe, competență, interes național, nimic nu ne poate sta în cale. Nimic! (...„dăcât” o MOȚIUNE DE CENZURĂ, zic, acea moțiune care tocmai îl măturase pe dânsul, parfumat și pomădat, cu guvern cu tot... dar astea sunt amănunte, n.n.) O altfel de politică înseamnă o politică onestă, orientată spre interesul celui mai umil cetățean al României și în care meritul contează, în care orice carieră condusă cinstit e considerată ca reprezentativă pentru România! Politica de dreapta e și o politică A COMPASIUNII!!!” ( oooo! asta, da! ne-a lovit în frunte exact ca o revelație iar colegii dânsului -Macovei, Blaga, Boc, Videanu și alți empatici - au aplaudat frenetic, n.n.)
Apoi, încălzit plăcut de aplauze și de răsuflarea lui Gheorghe Flutur, aflat în proximitatea lui, MRU a încheiat așa: „Stați cu fruntea sus și fiți UNGURENII MEI!!!"
Cum eu nu făceam parte dintre „ungurenii lui”, nu m-am agitat... „Ei, mi-am zis, câți UNGURENI de-ai lui pot să fie... câțiva, acolo... nu e cazul să mă îngrijorez!”
Numai că... Au mai trecut câțiva ani și hop! a mai apărut o specie!... cu exemplare de data asta numeroase. Apariția noii specii a fost semnalată în discursul monosilabic al unui președinte mai mult lung decât gânditor, prin sintagma „ROMÂNII MEI”!!! Iar românii „LUI”, să vezi surpriză, s-au născut brusc în stradă, din pavaj, ca o generație spontanee, cu pancarte-n mâini și cu „Noaptea ca hoții” pe buze.
Aflat în Malta, la începutul lui 2017, președintele Klaus s-a grăbit să informeze partenerii și prietenii europeni despre personajul colectiv apărut în Piața Victoriei și care părea o specie inteligentă, deoarece se putea mobiliza să facă din cartoane colorate steagul UE, iar cu concentrarea luminoasă a lanternuțelor de la telefoane, atrăgea deja atenția omuleților verzi din spațiul cosmic. Voilà:
„Situația din România este destul de complicată și AM SUTE DE MII DE ROMÂNI DE-AI MEI în stradă, trebuie să găsim o soluție la această problemă și cred că vom găsi una. Statul de drept trebuie să primeze, valorile europene trebuie să primeze şi asta este ceea ce cred că se va întâmpla. Am încredere în OAMENII MEI.” (3 februarie 2017, summitul de la Malta, conform DIGI 24.ro)
Bucuroși că ecloziunea s-a produs taman la timp, în timp ce Klaus făcea această declarație, ROMÂNII LUI mărșăluiau prin marile orașe plini de avânt și erau mai toți, poeți în fibra lor intimă, căci în nopțile acelea de iarnă s-au născut multe versuri memorabile, cum ar fi :
...„Hai, curaj, coboară-n Piață/ Herpesule cu mustață!”
...„Dragnea, Dragnea, porc bătrân/ Aici nu ești tu stăpân!”
...„Când soarele apune/ Dragnea face spume!”
...„Dragnea ai o bubă/ Urcă-te în dubă!”
și, desigur, mult-îndrăgitul slogan:
... „Ca să fie treaba fină/ N-o să ai nici vaselină!”
Și s-a mai scurs ceva vreme...
Cu prilejul alegerilor prezidențiale din 2019, s-a constatat că noua specie numită ROMÂNII LUI s-a înmulțit peste măsură, ajungând la 66,09% din populația care, din când în când, are chef să iasă la vot. Și-am început să mă îngrijorez... măi să fie... ce 54,43% ați fost și ce 66,09% ați rămas...
Dar încă mai aveam unele speranțe. Până astă seară, când am descoperit o altă apariție de senzație. Căci, intrând pe pagina de FACEBOOK a lui Alexandru Cumpănașu, i-am descoperit pe CUMPĂNAȘII MEI!
Sufocată de emoție, am constatat că Alexandru Cumpănașu are o convorbire zilnică, dar istorică, de circa 2 ore, cu poporul. Am dat drumul unui material înregistrat de dânsul, la întâmplare... și iată ce-am constatat:
Evident, Cumpănașu lucrează de-acasă. În primele minute nu se întâmplă nimic. Noi -cumpănași și necumpănași, deopotrivă - avem privilegiul de a-l vedea pe marele bărbat, încruntat, aruncându-și ochii când pe telefon, când pe monitor. Uneori mai zâmbește, dar e un zâmbet chinuit, de pandemie... Dintr-o dată însă, glasul său sparge tăcerea... El ne spune, cu hotărâre, că „n-o să fabuleze din povești” - și viața pare brusc, mai frumoasă!
Deci, să vă spun acum o „poveste nefabulată” de-a lui Cumpănașu:
„Am acceptat provocarea unei cumpănașe de a o face să zâmbească dacă ne va vedea în situații hazlii pe noi, prietenii și familia ei extinsă!! Așa că am ACCEPTAT această provocare: THE FLOUR FUNNY FACE/FĂINA ÎNVINGE COVID 19!! Am făcut acest exercițiu mulți cumpănași și a distrat-o și i-a ridicat moralul!! Este simplu: iei puțină faină, o pui pe un șervetel (și făina și șervețelele - la mare căutare în perioada aceasta), o amesteci bine, o întinzi, te pregătești psihic și o lipești cu ambele mâini pe față!! După aceea, dai șervețelul la o parte și lași să se vadă fața plină de făină așa cum s-a aranjat și GATA!! Postezi filmulețul (am uitat sa spun ca te filmezi) pe Facebook și scrii pe cine vrei să încurajezi să treacă peste depresie sau boală răzând de tine și cu tine!! (părinți, prieteni, rude, poporul român).” (pagina de FACEBOOK a lui Alexandru Cumpănașu - 325.984 persoane apreciază asta, 393.042 persoane urmăresc asta”- 5 aprilie 2020)
Și chiar a luat șervețelul cu făină - integrală! - l-a agitat puțin apoi și l-a trântit pe figură. N-a fost deloc nostim, să știți. A fost mai curând sinistru. Puteți încerca, cetățeni cu implicare civică... dar pe mine să nu vă bazați. Cred, însă, că primul care a acceptat provocarea e Klaus, care până mai ieri era bronzat iar azi avea o față oarecum făinoasă...
Dar de ce vă povestesc eu toate astea, prieteni? Păi, iată de ce: pentru că mă uit în jur și e plin de... „ungurenii mei”... „românii mei”... „cumpănașii mei”... și „intelectualii mei” (ai luʹ Băsescu, adică), înghesuială... cât vezi cu ochii! Păi, până mai ieri făceam parte din populația majoritară, iar acum, ce să vezi! În această atmosferă ostilă, poate că avea dreptate Kelemen Hunor, ar fi trebuit să fiu mai pragmatică și să votez cu el.
Căci dacă nici noi, minoritarii, nu ne sprijinim unii pe ceilalți, chiar că nu mai e nimic de făcut!
LUMINITA ARHIRE
