Ieri, mâncătorii de rahat și creiere românești de la canalizațiile de știri ale Propagandei, s-au întrecut pe ei înșiși (pe mama lor!) să ne arate o elită de românași plecați în lumea largă în căutarea unei vieți mai bune, la îndemnul Javrei Ceacâre Băsescu – în veci fie-i scuipat numele!
Care mai de care a lăsat în urmă tot ceea ce era mai scump și mai drag pe lume (începând cu părinți, bunici, frați, surori) și a împuns fuga spre o viață oricum mai bună, în țări unde munca este cât de cât apreciată prin salarii corecte față de cantitatea și calitatea ei. Așa ar fi vrut românii să fie și acasă, în România, dar Javra Ceacâră și camarila lui au câștigat alegerile prin minciuni ordinare, prin fraude și jocuri politice și în loc să facă o schimbare în bine a țării, au ales să le ureze românilor, într-o mare batjocură „să trăiți bine!” – dar nu a continuat cu cuvintele „care puteți și cum puteți, că noi ne punem tare pe furat și nu avem timp de voi!”
Nu știu dacă ar fi plecat - începând cu 2005/2006 - atâția conaționali din România, dacă Javra Ceacâră nu ar fi declarat nonșalant, cu privirea lui piezișă, ceacâră, că cine dorește să trăiască mai bine, cine se așteaptă la un trai(an) mai bun, nu are decât să caute fericirea înafara țării! Asta a spus însuși președintele României!
Ce semnal mai clar, ce adevăr mai crud, poate auzi un cetățean de la președintele țării sale? Atunci, imediat după aderarea la UE – s-a produs Marele Exod. Atunci, „cineva” a tăiat cu brutalitate venele României într-un act ucigaș și a declanșat hemoragia! Nimeni nu s-a obosit să facă naibii un garou, să pună degetul apăsat pe rană ca să oprească sângerarea...
Niciodată nu s-a spus în realitate numărul corect al celor care au plecat unde au văzut cu ochii de frică, de ură, de nevoie, de lăcomie, dar și de prostie. Nimănui nu i-a venit chipurile în minte să stea și să lupte pentru o revoluție adevărată de eliberare! Era mult mai ușor să lași totul în urmă și să întorci spatele Țării! Acum și ea ni l-a întors... Este de fapt un simțământ primar firesc, nu numai la români, dar poate și la alte popoare care ar fi supuse unei traume similare... În realitate, numărul românilor plecați peste hotare au fost cel puțin dublu decât cel oficial trâmbițat de propaganda guvernamentală, dar nu se putea spune corect adevărul, pentru că și banii de furat de la UE ar fi fost alocați după numărul populației rămase în România...
S-a scurs deja un deceniu și jumătate de când s-a declanșat Marele Exod. Unii, pleacă numai periodic, la munci agricole, iar apoi vin în țară ca să profite de asigurările medicale, de ajutoarele celor în șomaj care „nu-și găsesc de lucru”, exact după cum e tipologia românului sadea: laș și șmecher, incult și cârcotaș.
Știrile Tv de aseară au abundat cu reportaje din comunitățile românești de prin Marea Britanie și Spania, Italia, sau Franța. Peste tot românii serbează cu mare fală și dor de casă Ziua Națională a României, ceea ce rudele lor rămase aici, doar mimează și petrec de mama focului de parcă ar fi deja Crăciunul, Anul Nou și Paștele cailor la un loc...
Ceea ce simte azi un român aflat în diaspora chiar și de 1-2 ani, nu a simțit niciodată când era „acasă” și benchetuia fără nicio grijă cu nepăsare și nesimțire! Abia acolo, unde dintr-o dată conștientizezi că ești privit cam la fel cum noi nu privim și nu tratăm naționalitățile multiple conlocuitoare, abia atunci ceva îți împunge sufletul și se declanșează un resort în coșul pieptului... Atunci te iau dracii și vrei să simți în bolta palatină gustul și mirosul de coptură din bucătăria mamei când cocea cozonaci, atunci vrei varză murată așa cum punea tata în fiecare toamnă, atunci ai poftă de porcăriile afumate cu care te ghiftuiai în România.
Patriotismul trece obligatoriu prin burtă, iar acest adevăr îl conștientizezi fără să îți dai seama când ajungi să halești numai spaghetti, pizza, hot-dog, biftec-tartar sau pește și iar pește, dar mai puțin carne de porc sau chiar de găină.
N-ai palincă, n-ai vinul acela cu buchet, n-ai căpșunică, n-ai zaibăr, n-ai decât o poșircă ieftină la 15 euro sticla de ¾, din care bei „de jmeker” un pahar la masa de prânz...
Salariu este, este corect, dar îl drămuiești cu atenție, să ajungă să le trimiți și bătrânilor care te-au crescut cu trudă măcar 100 de euro lângă pensia lor mizeră, măcar ca să îți speli conștiința, că mai mult nu poți face pentru ei.
Apoi, plătești chiria apartamentului în care stai, dările fixe, impozite, taxe la grădiniță, școală, tenis, pian, înot, etc, că acolo Fiscul te execută imediat, nu ca în România, unde se aplică zicala că sub barieră trec cățeii mici, la barieră se opresc oile, iar peste barieră sar dulăii cei mari.
Da, e frumos în străinătate, este civilizat acolo, la noi în România nu vom putea niciodată să ne comportăm așa. Acolo lumea este politicoasă în trafic, te invită să treci chiar de are el prioritate, la noi te înjură și scoate pistolul cu bile sau bâta de basebal ca să-ți dea în cap că nu ai stat tu pe verde, ca să treacă magraonul cu BMW, pe roșu...
Vii în concediu acasă o dată pe an și te izbești ca atunci când te tamponezi cu mașina și dai cu capul de parbriz că ai uitat să-ți pui centura! Te lovești de grobianismul semenilor tăi, de mârlănia lor cunoscută, de obrăznicia și lipsa lor de civilizație, te dor creierii de cât de tare vorbesc pe stradă, în metrou, în restaurant, pe terasă... Atunci te feliciți că ai plecat! Și iar vine Ziua Națională, iar vine Crăciunul, Paștele, iar mai moare câte cineva apropiat, îți mai rămâne ceva ca moștenire în țărișoară, parcă îți vine să-ți dai copilul la facultate în România, unde taxele sunt pe jumătate, dacă nu și mai mici, unde apartamentul bunicilor este gol... La început, progeniturile nici nu vor să audă să se întoarcă în România în țara aia necivilizată de care vorbeai tot timpul cu ură și cu ciudă, condusă numai de nemernici, de hoți care își bat joc de popor! Dar odată veniți... tinerii descoperă aici niște minunății despre care le vorbește glasul sângelui strămoșesc, despre rădăcini înfipte în pământul pietros al istoriei și în mintea lor încolțește ideea să pună în practică ce au învățat în școlile civilizației străine, cu mintea dobândită acum, veniți la studii în țară. Parcă ar încerca ceva... parcă ar vrea să profeseze medicina în sate uitate de lume, unde să aibă casa și gospodăria lor, cu tot confortul civilizației. Atunci când au medic, când au oameni tineri cu altă educație și altă formare, nimeni nu se mai teme să se așeze „la țară”!
Acela va fi un moment în care populația din actuala diaspora va face exodul invers! Evident, că nu masiv, dar rând pe rând, unii după alții, într-un timp de 2-3 generații... Așa au făcut evreii, așa au făcut nemții (sașii), așa fac popoarele adevărate care au rădăcini în preistorie.
Abia acum românii încep să înțeleagă ce este patriotismul, dragostea de țară, dragostea pentru valorile strămoșești! În România, cine vorbește despre asta este persiflat, luat în râs, ba chiar blamat și hulit. Aici ÎNCĂ nu poți să fii un patriot autentic! Ești imediat anihilat de alogenii din conducere, începând cu sasul Johannis, cu alți Ludovici, Zachmani, Arafați și neamuri israelite care nu au vreun interes să dăinuim.
GABBRIEL MIHAILA
