Când sunt copiii noștri mici ,
Noi pentru ei suntem TĂTICI .
Ce gingaș e si sună bine
TATICULE , mi-e dor de tine !
Dar anii trec si deodată,
Tu nu mai ești TATIC,
Acum ești TATĂ ...
Dar și așa, tot suna bine,
Tată ,... îmi este dor de tine !
Dar cresc, nu le mai ești pe plac ,
Din TATĂ , tu devii BABAC.
Și vorba suna trist si gol,
BABACULE , ... mai da-mi un pol !
Dar viața e un foc de paie,
Și vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luata ,
TATAIE, ia mai las-o balta ! ...
Si-n anii care-ti mai rămân ,
Te vor numi doar ĂL BATRAN.
Si vorba lor te năucește,
BATRANE, ce-ti mai trebuiește ?
Copile , tu sa ai știință ,
Am fost un tata cu credință
Si din puțin, ce-a fost sa fie
Eu am răbdat si ti-am dat ție ,
Dar fa-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sa-mi zici ca in copilărie
TATICULE , mi-e dor de tine ...