E TRISTA IARNA DE-ATÂTA NENINSOARE.

KHGJKFHCFJJ

E tristă iarna asta de-atâta neninsoare,

Ca o greșeală-n care-am stat și doare.

Oare ce preț necugetat se pregătește

Pentru natură, oameni și poveste?

Așa de rar ne este dată starea

De calm curat,

Ce zvârle-n zări chemarea

Încât, de-s ceasuri rele sau de-s  bune,

Lăsăm doar glasul sorții să răsune...

Și-ncremenim când el nu se aude...

Eu, fără suflet nu mai am contur,

Făr'de iubire, Doamne, nu mă-ndur,

C-atâta știe sufletu-mi umilul:

S-arate-n gesturi că-și respectă stilul.

De-i vrea să ne mai plângi cu jale

În hotărârea Ta strălucitoare,

Eu voi dori ,că sunt în stare

Să fiu zăpada ta cea moale!

Și mult iubindu-Te aș vrea, prostește,

Să te îndemn și să te rog: Privește!

Cum sub atingerea gingașului meu fulg

Ți-a tresărit o geană viețuită-n gând

Și vei întoarce iar zăpada

Din cerul ofilit de ploi,

S-acoperim cu alb grămada

Durerilor săpate-n noi!

CATI  LUNGU

Tags

Featured