E iarnă, iubire și-i viscol sălbatic,
Iar sobele mestec-alene jăratic,
Din coșuri se-nalță fuioare spre cer
Și tremură creanga sub aprigul ger.
E iarnă, iubire și tu ești departe,
Sunt singură-n noapte, cu ochi-ntr-o carte,
Privesc flori de gheaț-așezate pe geam
Și-ascult vântul aspru ce suflă-n burlan.
E iarnă, iubire, e luna-n gerar,
Tu-mi umbli prin gânduri acut, iar și iar.
PETRONELA ALEXA