Mi-ar place să fiu iarbă,
Să umblu peste tot în lume.
Din când în când bună de coasă,
Și-n podul grajdului să mă adune!
Să fiu ca așternut la-ndrăgostiți
Și ciocârlia să cânte înfocată.
Și tinerii să fie fericiți,
Doar asta se întâmplă odată-n viață!
Mi-ar place să fiu floare,
Narcisă în poiană să fiu.
Un buchet de lăcrămioare,
Și-o bancă a-ndrăgostiților în Cișmigiu!
De toate-aș vrea să fiu.
Deasupra să crească un tei
Și în parfumul lui noaptea târziu,
S-aud cântul de dragoste, a serenadei!
Acestea toate mi-au plăcut.
Ce le-am trăit și le trăiesc,
Căci iarbă dacă am să fiu,
Tot voi trăi și-am să iubesc
Atâta timp cât mă cosesc!...
Vasile Groza
