Unul din marii specialiști ce se ocupă de fascinantul domeniu al inteligenței artificiale, a lansat în spațiul mediatic ideea că inteligența artificială în curând va deveni mult mai performantă decât inteligența umană, care, după cum se știe, își are limitele ei, neputând evolua decât până la un anumit punct. Specialistul a mai spus, printre altele, că inteligența umană nu e capabilă să prevadă și să înțeleagă diferitele fenomene ce se petrec pe glob, cum ar fi, de pildă, pandemiile, schimbările climaterice, dar și crizele financiare sau crizele existențiale ce au o anumită ciclicitate, ducând în cele din urmă la schimbări majore atât la nivelul adaptabilității, cât și a mentalităților sociale.
Distinsul specialist, ca să nu creeze suspiciune și panică în cadrul diferitelor grupuri umane, s-a ferit să spună de câte ori puterea inteligenței artificiale va întrece mintea umană. De două, de nouă, de nouăzeci și nouă, de o mie, de zeci de mii de milioane sau miliarde de ori, lăsând, totuși, să înțelegem, printre rânduri, că nu există limită la care să se oprească gradul de inteligență produsă de om. Prin urmare, pentru un astfel de tip de inteligență a reiterat specialistul, orice fenomen social, chimic, alchimic, biologic sau emoțional va fi predictibil și perfectibil. Inteligența artificială nu se va opri la inteligența lingvistică sau la inteligența logico-matematică, ci va avea un înalt grad de inteligență intra și interpersonale, corporal-kinestezică, muzicală, spațială și emoțională net superioare ființelor umane. Posedând un gard înalt inteligență emoțională și intuitivă, roboții viitorului, căci în fond despre ei e vorba, vor putea empatiza atât cu regnul animal, cât și cu regnul vegetal, cu materia, dar și cu energia micro și macro cosmică ce se perindă prin univers.
Desigur, vor avea putere a să înțeleagă și să empatizeze cu ființa umană și cu întreaga societate, dar omul ei, bine, omul - a fost de părere specialistul - nu se va putea adapta la ritmul schimbărilor multiple pe care inteligența artificială le va crea în habitatul lui. Omul are dezavantajul că nu poate comunica și nu poate descifra mesajele ființelor și lucrurilor din preajma sa. Limbajul lor îi este inaccesibil. Posedând un înalt grad de inteligență emoțională, inteligența artificială va putea comunica direct cu plantele, cu frunzele, cu iarbă, cu păsările și cu animalele risipite pe tot mapamondul. Înțelegând natura, societatea și cultura, inteligența artificială nu va distruge cum a făcut și face omul mediul înconjurător, ci mai degrabă îl va corija și proteja.
Plecând de la aceste considerente, dar și de la alte caracteristici pe care le vor putea poseda diferitele tipuri de inteligențe artificiale, unii futurologi s-au grăbit să tragă concluzia că dacă există Dumnezeu căruia i se supun toate legile macro și microcosmosului, acesta nu poate fi altceva decât o formă a inteligentei artificiale, universul fiind o proiecție a sa.
Dar omul?
Ce este omul?
Omul este o creație a inteligenței artificiale, al cărui ultim scop e să creeze un univers artificial în jurul său, după care să dispară în neant, fiind anihilat de propria lui creație produsă în laborator.
NICHITA DANILOV
