DUHORILE ISTORIEI ROMÂNESTI

njsuyvtcfrtfg

Una din cauzele profunde ale marasmului politic, social și, de ce nu, identitar prin care trece România zilelor noastre, e faptul că nu ne-am asumat decât la un mod superficial istoria, atât cea din perioada comunistă, cât și cea post-comunistă.

Nu ne-am făcut niciodată introspecția. Am evitat să sondăm hăul de sub noi. Ne-am mulțumit cu jumătățile de măsură și cu răspunsuri ambigui. Am căutat să ne ascundem frustrările și lașitățile după o perdea de fum. Dacă nu ne-am fi ascuns după deget și ne-am fi asumat vina fără să aruncăm, cum se spune, pisica în curtea vecinilor pentru istoria pe care am trăit-o, astăzi România ar fi fost departe. Dar după un an de la Revoluție, a început restaurația. Și o mare parte din oamenii vechiului regim au ieșit la suprafață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

 Vechii activiști, vechii securiști s-au infiltrat în noile structuri ale aparatului de stat sau au devenit peste noapte - uzând de vechile relații și de conturile secrete ale partidului și ale securității - prosperi oameni de afaceri.

 Asta a început în perioada FSN-ului, în special în anii 1991-1992, și a continuat în perioada anilor 1992 -1996, până la sfârșitul primului mandat al președinției lui Ion Iliescu. Atunci, dacă ne amintim bine, au dispărut o parte din dosarele securității. Unele au fost arse, altele puse la dospit pentru a fi folosite la momentul oportun.

 Răul de atunci s-a infiltrat în toți porii societății noastre și a proliferat. Am fost contaminați de el. A urmat palida epoca Emil Constantinescu, când securitatea, în ciuda declarațiilor belicoase ale președintelui, și-a consolidat pozițiile în toate punctele nodale ale structurilor de conducere ale statului. După eșecul guvernării CDR-ului și a lui Emil Constantinescu, Ion Iliescu a revenit la conducerea pârghiilor statului român. N-a mai fost nevoie de nici o restaurație, pentru că oamenii vechiului regim și securitatea și-a consolidat poziția.

Al doilea mandat al lui Ion Iliescu a fost unul în mare pozitiv. De fapt, a fost epoca lui Adrian Năstase, când economia și-a revenit, iar România a făcut pași importanți spre NATO și Uniunea Europeană. Dar a sfârșit și Epoca Adrian Năstase caracterizată prin aroganță, dar stabilitate socială și economică.

Apoi a venit primul mandat al lui Traian Băsescu. Și primele derapaje de sistem. A fost începutul perioadei celei mai nefaste pentru istoria României post-comuniste. Față de epoca Iliescu sau Năstase, epoca Băsescu pare astăzi un coșmar.

Traian Băsescu și-a croit cariera politică prin șarm, fraudă și trădări multiple, călcând peste cadavre. Omul care l-a propulsat pe scena postdecembristă a politichiei românești a fost Petre Roman. Pe unde a trecut, Băsescu a făcut ravagii.

Destructurarea căilor ferate, vânzarea flotei, tăierea ilegală a salariilor cu 25% (practic, cu 40%), împrumutul fantomă de la FMI în valoare de două miliarde de euro! ce s-a evaporat în aer fără să aibă vreun efect benefic asupra economiei românești, înființarea poliției politice, cedarea unei părți a suveranității naționale, alegeri fraudate, încălcarea constituției, apariția unor personaje precum Elena Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu, Roberta Anastase etc.,etc., iată doar câteva din urmele nefaste rămase în memoria colectivă a acestei epoci.

Practic, odată cu venirea lui Băsescu, a fost stopat mersul șovăielnic al societății românești spre democrație. Într-o perioadă de deschidere a României spre structurile europene, Traian Băsescu, bazându-se pe sprijinul forurilor de conducere occidentale și euroatlantice, a instaurat în România o cruntă dictatură subterană. În ciuda aparențelor, societatea civilă, o mare parte din mass media, mediul de afaceri și chiar cel academic au intrat în sfera de control a serviciilor. Suspiciunea în cadrul societății a crescut. A crescut și sentimentul de teamă față de sistem. Fapt care a paralizat societatea românească. A crescut și gradul de dezbinare din interiorul societății românești.

 Dureros e faptul că tot acest marasm social, politic, economic și cultural s-a petrecut sub spectrul consolidării și apărării democrației și a statului de drept. A fost o infamie. Un atac crunt asupra instituțiilor statului și a constituției. Față de epocile Iliescu, Constantinescu și Năstase, formele de supraveghere și control ale societății de către servicii au luat înfățișări halucinante. Răul de atunci, proliferează și acum.

Ajungând aici, mă întreb: de ce istoricii noștri nu fac o analiză pertinentă asupra acestei epoci infame? De ce nu se intentează procesul băsismului în paralel cu cel al comunismului?!vfghry

Dacă Traian Băsescu a făcut delațiuni și poliție politică, după cum rezultă din presă și din declarațiile foștilor săi colegi de la școală militară, Ion Bârgău și Corneliu Dimitriu, ajungând în vârful structurilor puterii prin declarații ce au eludat legea, de ce nu i se intentează un proces pentru uzurparea democrației și a statului de drept?

Dacă această pată a istorie noastre recente nu va fi cercetată și lămurită nu aveam nici o șansă să ieșim la suprafață din marasmul pe care îl trăim. Aceasta dintr-un motiv cât se poate de simplu: dacă nu-ți asumi trecutul, în cazul nostru trecut recent, care supurează încă, nu ai nici o șansă să-ți construiești un viitor care să nu poarte încorporat în el perversitatea trecutului infam.

Epoca Băsescu proliferează și azi, creând un alt marasm, la fel  de toxic.

NICHITA  DANILOV                                 

Featured

'Foaia de parcurs' dictata de SUA - Lia Savonea o someaza pe Birchall sa spuna daca a semnat o foaie de parcurs pentru România

Lia Savonea: Doamna ministru trebuie să ne clarifice dacă a existat o astfel de discuţie, dacă există o astfel de foaie de parcurs.