Du-te, neamţule, urgent, afarã,
Cã eşti fals şi gura ţi-e amarã,
Rânjetele-ţi sunt tot mai scârboase,
Du-te, cã ai, totuşi, şase case !!!
Du-te, arogantule, acasã
Şi în pace ţara mea o lasã,
Cã atâta urã ai în dinţi,
Fãrã sã clipeşti, provoci şi minţi.
Du-te, prefãcutule-n Florida,
Cã distrugi pãdurea, ca omida,
Banii mulţi şi groşi din gãuri ia-ţi-i,
Cã-s fãcuţi „onest”, din meditaţii.
Calculele mint şi nu se leagã :
Nici de meditai o lume-ntreagã
Nu fãceai averi cu banii gheaţã,
Câtã fizicã ai dat pe piaţã ?
După ce i-ai dat sclipici şi-un os,
Ai vândut Sibiul, dubios,
Case, ari, biserici şi licenţe,
Fãrã acte, fãrã competenţe.
Din şofer şi din tãlmaci de rând,
Preşedinte ai ajuns curând,
Dar nu uitã cei ce te ştiau
Cum vindeaţi copiii, mai pe şleau.
„Pas cu pas”, ai scris o carte-farsã,
Fierbe ţara, de mã tem ca iar sã
Iasã lumea-n şuturi sã te scoatã,
Umilitã greu şi supãratã.
Ai în palmares porniri penale,
Slugã la multinaţionale,
La germani ai fi vechil umil,
Nu te-ar ţine nici într-un azil.
Dar acum, cã v-aţi fãcut şi plinul,
Ai benzinã, sã atingi Berlinul,
Parcã ai crescut sub douã cloşti,
Nasc şi nemţii hoţi, mutanţi şi proşti.
Du-te, mutãlãule,-n pãdure,
Cã austrieci aduci s-o fure,
Du-te, harta noastrã sã nu moarã,
Trãdãtor nu eşti, tu n-ai o ţarã !!!
Du-te, ne-ai lãsat o mare ranã,
Compromiţi emblema ta germanã,
Ai fãcut din falsuri milionul,
Ne-ai scuipat în faţã ghinionul.
Du-te, camarila stã sã-ţi cadã,
N-o sã scapi în nicio ambasadã,
Cã stãpânii-n piesa lor obscenã,
Brusc, te vor abandona la ghenã.
Du-te, joacã tenis pe-ndelete,
Somn predã la prânz la nişte fete,
Mergi la schi sau trage schnell de fiare
Sau revino-n imobiliare.
Du-te-n Hermannstadt, profil de brânzã,
Cã la Cotroceni fãcuşi osânzã,
Sau, mai bine, Werner, du-te-n cuşcã,
Ai de grijã, cã poporul muşcã.
Du-te, urma sã nu-ţi mai rãmânã,
Te-or primi mãcar mãgar la stânã,
Inima de sibieni e bunã,
Par ţi-or face, fãrã sã ţi-o spunã.
Ce-a-nceput Bãsescu, zis „Matrozul”,
Ai continuat, ţinând de osul
Care-n jilţ fãcut e sã vã ţie,
Adversari bãgând la puşcãrie.
Când erau pe tron Ion Iliescu
Şi Emilul cel Constantinescu,
Ne ziceam : mai rãu, chiar nu se poate !!!
Dar Iohannis le-a-ntrecut pe toate.
Roata vieţii, totuşi, se-nvârteşte
Şi ţi-o spun acum, pe româneşte :
Vezi, cã ura lumii se ascute,
Du-te, cât ai timp, dar ... numai du-te !!!
ANDREI Pãunescu
