Clubul de discuții Valdai este un think tank cu sediul la Moscova și un forum de discuții care este strâns asociat cu președintele Vladimir Putin. Acesta a fost descris de comentatorii occidentali ca „parte a efortului propagandistic rusesc”. A fost înființată în 2004 și este numită după Lacul Valdai, care este situat în apropiere de Veliky Novgorod, unde a avut loc prima întâlnire a Clubului. În 2014, conducerea Clubului a fost transferată fundației Clubului Valdai, înființată în 2011 de Consiliul pentru Politica Externă și de Apărare, Consiliul pentru Afaceri Internaționale al Rusiei, Institutul de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova și Școala Superioară de Economie.
................................................................
« Adevărata democrație și societatea civilă nu pot fi importate. Am vorbit despre asta de multe ori. Ele nu pot fi produsul activităților „binevoitorilor” străini, chiar dacă se presupune că vor tot ce e mai bun. În teorie, acest lucru este probabil posibil, dar, sincer, eu vorbind despre asta, încă nu am dat peste o astfel de teorie și de aceea, nu prea cred in ea. Vedem cum funcționează astfel de modele „importate” de democrație în țările subjugate de ei - economic și din toate punctele de vedere din Europa Estica. Este doar o carapace, o ficțiune, ca o regulă de manipulare, o ficțiune lipsită de conținut intern, chiar si o aparență de suveranitate.
Oamenii de acolo, unde s-a implementat o astfel de schemă, chiar nu întreabă nimic ? Cred dânșii că sunt liberi? Adevărata lor dramă este că doar „cred” asta. Suveranitatea este conceptul central al întregului sistem de relații internaționale. Respectarea și întărirea lui este cheia păcii, stabilității - atât la nivel național, cât și internațional. Principala greșeală din partea noastră în relațiile cu Occidentul este că am avut prea multă încredere în ei. Și greșeala lor este că au perceput această încredere ca o slăbiciune și au abuzat de această încredere. Înțelegând asta, trebuie să tăiem tot ce a fost, să dam pagina la o parte și mergem mai departe, bazându-ne relația pe respect reciproc și tratându-ne unii pe alții ca parteneri egali; dacă domnii din Occident nu înțeleg asta de bunăvoie, e datoria noastră sa le-o impunem.
În ultimele decenii, mulți au jonglat cu concepte atrăgătoare - conform cărora rolul statului a fost proclamat depășit și exagerat. Se presupune că - în contextul globalizării -granițele naționale devin un anacronism, iar suveranitatea devine un obstacol în calea prosperității. <. ..>
Așa au spus și cei care au încercat să deschidă frontierele străine, mizând pe avantajele lor competitive <...>. Și de îndată ce a devenit clar că cineva-undeva obține rezultate grozave, se întorc imediat la închiderea granițelor în general și - mai presus de toate - propriile lor granițe vamale, orice, încep să construiască ziduri. În lumea fragilă de azi, importanța unui sprijin solid, moral, etic, valoric, crește semnificativ. De fapt, valorile sunt un produs al dezvoltării culturale și istorice a fiecărei națiuni și ele sunt un produs unic. Întrepătrunderea reciprocă a popoarelor, fără îndoială, îmbogățește... <...> Dar acest proces trebuie să fie organic și nu poate fi rapid, iar ceea ce este străin va fi tot respins, poate chiar într-o formă violentă. Acum, când lumea trece printr-o prăbușire structurală, importanța conservatorismului rezonabil ca bază a cursului politic a crescut de multe ori, tocmai din cauza înmulțirii riscurilor și pericolelor, a fragilității realității din jurul nostru. Aceasta este în primul rând dintre toate, încrederea pe o tradiție testată în timp, păstrarea și creșterea populației, realismul în evaluarea propriei populații și a celorlalți, alinierea precisă a unui sistem de priorități, corelarea necesarului și a posibilului, formularea prudentă a scopului si respingerea fundamentală a extremismului ca mod de acțiune.
Rusia este alături de cei care cred că deciziile cheie ar trebui dezvoltate pe o bază colectivă și nu la discreția și în interesele statelor individuale sau ale unui grup de țări, că ar trebui să se aplice dreptul internațional, și nu legea celor puternici, nu prima lege, că fiecare țară, fiecare popor nu este exclusiv, ci unic, desigur, original, are drepturi egale, inclusiv dreptul de a-și alege în mod independent propria dezvoltare. Aceasta este viziunea noastră conceptuală, rezultată din propriul nostru destin istoric, din rolul Rusiei în politica mondială. Schimbarea echilibrului de putere presupune o redistribuire a acțiunilor în favoarea acelor țări în curs de dezvoltare și în curs de dezvoltare care până acum s-au simțit lăsate pe dinafară. Pentru a spune sincer, dominația Occidentului în afacerile mondiale - care a început cu câteva secole în urmă - și a devenit aproape absolută pentru o scurtă perioadă de la sfârșitul secolului al XX-lea, face loc unui sistem mult mai divers. Revoluția nu este calea de ieșire din criză, ci modalitatea de a agrava această criză. Nici o singură revoluție nu a meritat prejudiciul pe care l-a provocat potențialului uman. Dacă astăzi unele standarde sau norme sunt benefice pentru „puternicii acestei lumi”, ei îi obligă pe toți ceilalți să îi asculte. Dar dacă mâine, astfel de standarde încep să intervină și să nu mai fie benefice pentru ei, ele sunt imediat trimise „la gunoi”, declarate învechite și stabilesc noi reguli, sau așa au încercat să facă astfel, s-a luat decizia de a lansa lovituri cu rachete și bombe în centrul Europei, asupra Belgradului, asupra Irakului, apoi asupra Libiei.<...>
În efortul de a schimba echilibrul strategic în favoarea lor, au încălcat și regimul juridic internațional care interzicea desfășurarea de noi sisteme antirachetă. Au fost create și pompate grupări teroriste cu arme, a căror cruzime au împins milioane de civili să fugă, să se reinstaleze, să migreze și să cufunde regiuni întregi în haos. Războiul Rece NU s-a încheiat. Și nu s-a încheiat cu acorduri de pace, acorduri înțelese și transparente privind respectarea celor existente, sau privind crearea de noi reguli și standarde. Se părea că așa-zișii câștigători din Războiul Rece au decis să pună presiune asupra situației, să remodeleze întreaga lume - exclusiv pentru ei înșiși, pentru interesele lor. Și dacă sistemul existent de relații internaționale, dreptul internațional, sistemul de control și echilibru au interferat cu realizarea acestui obiectiv, atunci a fost imediat declarat fără valoare, depășit și supus demolării imediate.
Vedem câte țări euro-atlantice au luat de fapt calea abandonării rădăcinilor lor, inclusiv a valorilor creștine care stau la baza civilizației occidentale. Sunt negate principiile morale și orice identitate tradițională: națională, culturală, religioasă sau chiar sexuală. Se urmărește o politică de a pune la același nivel o familie numeroasă și un parteneriat de același sex, credința în Dumnezeu sau credința în Satana. Privind ceea ce se întâmplă într-o serie de țări occidentale, suntem uimiți să recunoaștem practicile interne pe care - din fericire - noi înșine le-am lăsat, sper, în trecutul îndepărtat. Lupta pentru egalitate și împotriva discriminării se transformă în dogmatism agresiv asupra pragul absurdului <...>.
Clasicii sunt declarați înapoiați, neînțelegând importanța problemei de gen sau rasă.<...> Se dovedește a fi mai rău decât departamentul de agitație și propagandă al Comitetului Central al Partidului Comunist a Uniunii Sovietice.<...> Discuția privind drepturile bărbaților și femeilor s-a transformat într-o fantasmagorie completă într-un număr de țări occidentale <...> Susținătorii noilor abordări merg până acolo încât doresc să desființeze aceste concepte, ei înșiși! Contrarea manifestărilor de rasism este o cauză necesară, nobilă, dar în noua „cultură a anulării” se transformă în „discriminare inversă”, adică rasism invers. Realitatea economiei globale de astăzi constă în războaie comerciale și de sancțiuni, acesta a devenit deja un clișeu al mass-media. Mai mult, sancțiunile sunt folosite - printre altele - ca instrument de concurență neloială pentru a constrânge sau chiar a alunga rivalii din piețele externe. De exemplu, voi cita o adevărată epidemie de amenzi împotriva unor pretexte exagerate, cei care îndrăznesc să încalce sancțiunile americane unilaterale sunt aspru pedepsiți.<...>
Îmi permit în continuare să întreb: așa se face, așa se tratează așazișii aliați? Vasalii care îndrăznesc să acționeze singuri sunt pedepsiți pentru comportament rău fata de stăpân, dar ei numesc această abordăre democrație, când de fapt e dictatură pură!
Privind ce se întâmplă în lume, în alte țări, vreau să spun tuturor acelora care încă așteaptă dispariția treptată a Rusiei, că în acest caz ne preocupă doar un singur lucru: „să nu răcim la propria înmormântare”.
Am spus, că în conceptul nostru de folosire a armelor nucleare nu există o lovitură preventivă. <...> Conceptul nostru este o lovitură necruțătoare însă, dar doar daca este nevoie. <...> Da, în această situație, se pare că așteptăm pe cineva împotriva noastră, atunci ei vor folosi arme nucleare, noi nu facem nimic singuri. Ei bine, da. Dar atunci agresorul mai trebuie să știe că represaliile sunt inevitabile, că adversarul va fi distrus. Și noi suntem victimele agresiunii, iar noi, ca martiri vom merge în rai, iar ei pur și simplu vor muri, pentru că nici măcar nu vor avea timp să se pocăiască. Numărul deciziilor obligatorii luate de Parlamentul European în raport cu statele membre UE este mult mai mare decât numărul deciziilor obligatorii luate de Sovietul Suprem al URSS în legătură cu republicile Uniunii Sovietice în timpul existenței URSS însăși. Pe planul politicii internaționale, am învins terorismul internațional, care a fost deja practic învingător în Siria și am împiedicat întoarcerea si infiltrarea în țara noastră și în statele vecine cu care noi, de altfel, nu avem regim de vize, avem granițe transparente cu ei. Am împiedicat infiltrarea a sute și poate în viitor mii de bandiți înarmați plătiți de un grup mic de bogătași de sorginte occidentalo-americană pentru a distruge efectiv Asia si a-i jefui toate resursele naturale.
În câțiva ani, cea mai mare parte a teritoriului sirian a fost eliberat de teroriști, nivelul violenței a scăzut drastic. Am purtat discuții pe toate subiectele legate de asocierea Ucrainei cu UE, cu insistență, dar, vreau să subliniez acest lucru, într-o manieră absolut civilizată, prezentând argumente și argumente evidente, punctând posibile probleme. Nimeni nu a vrut să ne asculte și nimeni nu a vrut să vorbească cu noi, ei (occidentalii) au spus: nu e treaba noastră, asta-i tot, asta e toată discuția. În loc de un dialog complex - dar, subliniez, civilizat - au adus chestiunea la o lovitura de stat, au plonjat țara în haos, în prăbușirea economiei, a sferei sociale, într-un război civil cu victime uriașe, din 2014 pana in prezent. Crimeea, Donetk, Lugansk, Zaporoije si Kherson sunt ale noastre. Nu mergem nicăieri. Și de ce este a noastră? Nu pentru că am venit și am luat ceva. Chiar și cei care se vor certa cu mine, disputa intră imediat în impas. Toți democrații sunt aici. Ce este democrația? Este puterea poporului. Cum este testată, această putere a poporului? Cu ajutorul referendumurilor, alegerilor și așa mai departe. Oamenii au venit la referendumuri și au votat: vrem să fim independenți, următorul pas este vrem să facem parte din Federația Rusă. Nu mă gândesc în niciun fel la rolul meu în istorie, ii las pe acei oameni pentru care sunt interesați să se gândească la asta. Nu am citit nicio carte despre mine. Lucrez zi de zi, rezolvând problemele actuale și transformându-le in ochii mei către viitor, astfel încât aceste provocări continue să nu interfereze cu atingerea obiectivelor strategice ale patriei mele.» - conform agenției de presă TASS citată de makassar.tribunnews.com
CIPRIAN TOMA
