Rechin de Bahlui vă oferă în exclusivitate un amplu interviu luat de redactorul nostru Gigi Petrovan, domnului Titi Tibincu . („prietenii” știu despre cine este vorba). El este un anonim, un simplu om, care poate face posibilă la aceasta oră, demantelarea unei adevărate mafii care se învârte în jurul dializei. Mafie, condusă cu mâna forte de „la Famiglia Covic”.
« RdB : Domnule Titi Tibincu , vă rugăm să faceți niște precizări la cele vehiculate în prezent în presa locală ieșeană. Lucruri pe care le-ați trăit și simțit direct, „pe pielea dumneavoastră”
Constantin Titi Tibincu – fost șofer ambulanță BGS : am avut multe nopți nedormite, doar din cauza că mă apăsa conștiința... Când vedeam că pe mașina mea „cad” rând pe rând pacienți, care dintr-o dată se surpau în interior și aveau. . . . diaree severă - deși nu înțelegeau de unde și pe ce cale a apărut - atunci am devenit bănuitor. Am început să-i chestionez și apoi să mă documentez de unul singur. Las la o parte inconvenientul că eu aveam mereu de spălat pernele mașinii de pete maronii... Am înțeles că erau contaminați cu „clostridium difficile” – un microb ucigaș, o bacterie foarte periculoasă care apare mai ales ca o infecție nosocomială .. Pacienții sunt fel de fel. Unii mai instruiți, mai documentați, alții (mai cei în vârstă, din țară), nepăsători față de situație, deoarece viața lor au trăit „țărănește”, sănătos, nu s-au confruntat pe vie cu asemenea boli. Luau o tărie, mâncau orez sau zaț de cafea și mergeau mai departe... Ăstora le este o rușine cumplită, nu prea au acces la pamperși sau la medicamente adecvate. Le este chiar rușine să spună medicului la vizită că are diaree, dar pe cele dializei se scapă pe ei și nu mai pot ascunde.
Pe mine mă mira cum există oameni atât de profesioniști și inconștienți în doar timp, ca să-mi dea înapoi pe mașină așa murdari de fecale și încă între ceialți pacienți valizi! Studiind legislația pe Internet, am aflat că în privința acestei bacterii - care de cele mai multe ori face victime mortale - există niște reguli draconice, care ar trebui respectate, date prin Ordinul ministrului Sănătății . Problema care era mai gravă este aceea că acești pacienți contaminați trebuie EXTRAȘI imediat dintre ceilalți valizi și transportați cu ambulanțe construite și dotate special, ambulanțele ISJ , -care se pot dezinfecta cu clor, fiind total plastifiate pe interior, spre deosebire de autospecialele BGS .care sunt autoturisme normale, marca Dacia Logan MV - direct către spitalele sau clinicile de boli contagioase, dar acolo era atunci exclusivitate pentru Sarscov 2 ... Cineva o fi dat ordin ca cei contaminați cu clostridium să fie duși la alte clinici (Gastroenterologie la Spitalul). ). . S. Spiridon), că prioritate avea „boala momentului”. Așa că... de nu erau transferați la Parhon (și nu la Sf. Spiridon), erau transportați la domiciliul personal, împreună cu alți pacienți de pe mașină.
M-am revoltat. Și eu eram în pericol. Și familia mea. Nu mă temeam de Covid , câte temeam de „clostridium difficile” . Așa am intrat în conflict cu ei. Cu cei din conducerea Centrului Fresenius 1 Copou . Era o doctoriță cu numele Silvia Lungu , ce îndeplinește pe atunci și funcția de Șef al Centrului Copou. O fi fost bună și stăpână pe meseria ei, dar ca om, avea un comportament execrabil. Auzeam de la pacienți că este o mahalagioaică pusă mereu pe ceartă, „făcea ordine” cu pacienții - pe care îi tratează pe toți ca pe niște legume înghețate pe o tarabă, le vorbea pe un ton de ceartă, autoritar la fel și cu personalul medical. . subordonat – asistenți și infirmieri. Așa era ea. Se considera mare și tara. Era „mâna forte a doctorului Covic”. La ea erau cu toții proști și idioți din start, iar ca șofer, nu era decât o slugă care trebuia să-i îndeplinească poruncile ei fără crâcnire. În mai puțin de șase luni am reușit prin metodele mele directe, să-i determin pe cei de la Fresenius să o mute din Centrul Copou . Au ascuns-o la cel din Păcurari, unde conduce mama profesorului Covic.
Doctoriței Lungu ia urmat la conducerea Centrului Copou o altă doamnă, o asistentă medicală cu numele Daniela Toma , croită exact din același aluat ca și madam Lungu. Daniela Toma era pe această funcție și pe timpul doctoriței Lungu, în funcția de asistentă șefă, dar după „extragerea” dr. Lungu, ea a rămas brusc „Manager” al Centrului 1 . Ba, mai mult, fiind asistentă medicală și nu medic – probabil cu facultate absolvită,, nu cu o școală postliceală numai – a crezut că prins pe Covic-Dumnezeu de picior și că trebuie să arate și ea de ce este în stare, chiar într-un timp și mai scurt.
Comportamentul ei față de pacienți și de subalterni nu era cu mult schimbat, ba chiar pot spune că era mai parșivă, mai persuasivă, dar devotată până la sacrificiul personal familiei dr. Covic . Recunoștință?!
Daniela Toma m-a „preluat” „cu inventar” pe mașina BGS și din start am văzut că stă cu ochii pe mine ca să mă poată ea sancționa dacă voi călca pe bec. Oricum nu i-am dat ocazia, dar din acel moment am devenit și eu mai atent la tot ce se petrece în jurul meu. Încetul cu încetul am adunat probă după probă că se încalcă grav și cu bună știință toate protocoalele, legile și hotărârile în materie de infecție nosocomială cu „clostridium difficile” , știind că asta îmi va folosi în eventualitatea că voi fi acuzat vreodată că „din cauza” mea și a neluării de măsuri adecvate” se îmbolnăvesc și mor pacienții. Le-am explicat și colegilor mei șoferi de la BGS despre ce este vorba, dar așa cum este în spiritul românesc, pe unii nu-i interesează – „că ce, e capra lor, nu e capra mea” – iar alții erau preocupați doar de mărimea salariului, cel mai mic pe economie.. .
Conflictul dintre mine ca angajat al firmei transportatoare de pacienți BGS și firma Fresenius–București , se adâncea pe zi ce trece, iar conducerea Centrului nr1 Fresenius Iași , coordonat direct de managerul Daniela Toma – „interfața” prof.dr. Adrian Covic – căpăta aspecte din ce în ce mai dure și mai evidente. Și Daniela Toma avea o „interfață” la rândul ei, situată între persoana dânsei și șoferii BGS, sau pacienți: domnișoara AT . împreună cu mama ei CT (cu dublă calitate: de salariat al Fresenius Center și de pacient dializat), precum și al unui domn psiholog CT. – cu toții formau cu managerul de întreținere Doina Kukhta o „comisie de rezolvare a nemulțumirilor pacienților”, în fond un organ colectiv creat special pentru a disipa răspunderea managerilor în relațiile lor cu pacienții. Formau o gășculiță dispusă la bârfe și țigări sudate una de alta în pauzele dintre schimburile de tură. Acolo și atunci „se punea țara la cale”, se făceau și se desfăceau intrigi... Atunci ni se înmânau schimbările intervenite în componența pacienților pe mașină, ni se anunțau noi pacienți și noi adrese. Eram vădit persecutat, mi se dădeau cele mai îndepărtate și incomode curse din județ, pacienți invalizi netransportabili pe care trebuia să-i înghesui ca pe sardele în mașină... Atunci încercăm să le spunem despre problemele noastre cu câte 3-4 pacienți imobilizați la pat pe aceiași mașină, care nu se puteau urca și trebuia să-i cărăm noi în spate de la etajele superioare, pe scări, în ciuda interdicției pe care o aveam prin Fișa Postului. Și al salariului, evident. Omenia unora dintre noi făcea diferență. Fresenius Iași era nepăsător total la aceste aspecte. Trebuie să înveți că în ciuda studiilor absolvite de personalul sanitar din Centru, acesta se supune ÎN TOTALITATE ordinelor primite de la Daniela Toma, care la rândul ei este avizată într-o problemă de prof. dr. Covic. Nu în toate, că micile meschinării sau mizerii pe care această eminență cenușie le ordonă, nici nu îi mai sunt aduse probabil la cunoștința „lui Dumnezeu”. Poate că i se pun doar în cârcă lui, atunci când se întinde guma prea tare și ies nemulțumiri la personalul subordonat. „Așa a dispus domnul Profesor!” Oamenii sunt așa cum este azi societatea. Unii sunt lași, alții sunt fricoși, dar cu toții au nevoie de un serviciu cât de cât curat și acceptabil, că au familii și copii de crescut. Acesta este motorul supunerii! De la medici, la infirmieri!
Am început să fiu vocal și să anunț pacienții de pe mașina mea că este contaminată cu „clostridium difficile” și că eu nu am posibilitatea să o decontaminez, că nu am nicio substanță biocidă dată în acest scop!
Pentru asta, am fost imediat atacat în primul rând de șefii BGS! Atunci am știut că asupra conducerii BGS de la București se fac presiuni mari ca eu să fiu expulzat, că am devenit un pericol pentru mersul afacerilor. BGS se temea că Fresenius Nephro-Care nu va mai prelungi contractul de transport cu ei, sau că vor diminua mult cifrele de la prețul convenit, așa că s-au gândit să mă sacrifice pe mine și să mă dea afară. Degeaba le-am deschis capul și ochii, că au deja parcul de mașini contaminat de acțiunea ticăloasă și criminală a conducerii de la Iași al Fresenius în persoana Danielei Toma și a Prof. Dr. Covic, care își apără doar interesele personale, degeaba le-am explicat că ăștia sunt dispuși să calce și pe cadavre, iar BGS sau altă firmă unde ar putea plăti mai puțini bani pentru început, nu mai are importanță... M-au sacrificat! Fac aici mențiunea că șeful meu de coloană pe Moldova, domnul Costel Șoltuz, era conștient de adevărurile pe care eu i le demonstrasem, așa că în ciuda presiunilor făcute asupra lui de cei de la București de a-mi desface contractul de muncă, a fost tratat cu refuz din partea lui. A plătit el în primul rând cu serviciul, pentru că au venit șefi de la BGS București într-o acțiune de comando și l-au dat afară pe Șoltuz. Mi-au comunicat laconic și ironic că nu mai am susținerea șefului Șoltuz, că acesta nu mai există pe funcție. Atunci am hotărât să demisionez, dar așa cum voiam eu, nu cum ar fi dorit ei. Cred că vor plăti într-un final. Chiar urât, că li se vor îneca corăbiile...
Firma BGS are și o Divizie de detectivi particulari cu care prestează servicii celor interesați, face și pază și protecție, așa că mi-au pus pe urme două mașini care să-mi urmărească toate mișcările zi și noapte în speranța că voi face un pas greșit ca să mă poată da afară. Nu au putut, în ciuda a fel de fel de tertipuri pe care le-am dejucat cu dibăcie, însă acest tip de serviciu mă obosea prea tare și îmi inducea o stare de stress inutil, ca să mai stau pe gânduri. Mi-am dat așadar demisia, dar specificând în clar în cererea mea adresată conducerii BGS că îmi dau demisia din cauza Angajatorului, deoarece se fac presiuni mari asupra persoanei mele de către Fresenius Iași, prin intermediul lor, ca să fiu găsit vinovat pentru orice motiv și să fiu dat afară. S-au rugat ca de Dumnezeu să-mi schimb formularea, dar nu am acceptat. Am plecat la fel de demn precum am venit.
R.d.B. – domnule Titi Tibincu, ce părere aveți dumneavoastră în legătură cu abordarea acestei probleme cu infecția nosocomială de la Iași a conducerii Fresenius Nephro–Care București?
Constantin Tibincu – sunt convins că și ei au știut în clar la un moment dat, mai ales că un pacient de al meu pe care l-am avut pe mașină mi-a arătat un act pe care l-a transmis prin e-mail în nume propriu în legătură cu transportul cu aceeași mașină ca și dumnealui al unei paciente bolnave cu „clostridium difficile”, cu referire directă, cu subiect și predicat, iar din acel moment, conducerile de la București împreună cu cea de la Centrul Iași, au considerat că ar trebui să-l pedepsească și să-l umilească, interzicându-i niște drepturi elementare umane, care nu sunt practicate cu astfel de pacienți cu dizabilități locomotorii în niciun spital din România, cu speranța că îl vor enerva atât de tare și vor scăpa de el chiar și către „concurență”! Însă din câte știu, cred că și-au găsit nașul, asta l-a înverșunat și mai mult și omul luptă până în pânzele albe ca să se elibereze și să-i pedepsească pe cei vinovați.
Fresenius București – care îl are în staff-ul de conducere și pe Prof.dr. A.Covic (din motive știute la nivel înalt, cu Act adițional la Contractul de dializă, prin care timp de zece ani s-au făcut „studii” pe pacienți asupra unor tratamente sau medicamente pe care doreau să le experimenteze, dar fără cunoștința pacienților) – l-a aruncat din brațe pe dr. Covic și oamenii săi, în problema infecției nosocomiale, lăsându-l să se descurce singur pe plan local cu mușamalizarea cazurilor și a celor ce decurg de aici, cu condiția să nu fie murdărit blazonul firmei multinaționale Fresenius Nephro-Care. Că va fi așa sau nu, că va putea dr. Covic să scoată din gunoiul ascuns sub preș pe cei de la firma mamă, vom vedea...
Nimic din toarte acestea nu vor putea însă învia niciodată oamenii decedați în ultimii ani datorită manipulării criminale a bolnavilor contaminați cu „clostridium difficile” și care ar fi putut poate trăi mai mult dacă nu erau ascunse și mușamalizate cazurile!
Necazul este însă și acesta. Atât la Centrele de dializă, cât și la Spitalul Parhon, prestează servicii super-profesioniste încă mulți alți medici. Oameni tineri, știutori de multă carte, oameni „de tip nou”, intelectuali formați în noii parametri ai medicinei, dar care fiind la început de carieră, s-au complăcut să stea în siajul Prof.dr. A. Covic, care le-a fost șef cumva de când au pășit pe drumul medicinei, de la facultate, unde Prof.dr. Covic le preda cursuri, îi examina, iar apoi le-a îndrumat primii pași în cariere devenindu-le mentor, iar mai apoi conducându-i profesional și administrativ, promovându-i și mulțumindu-i cu salarii mari din cel puțin două surse, astfel încât au devenit niște mașinării oarbe de execuție. Jurământul depus față de Hypocrate nu mai are nicio relevanță. Și ei se fac vinovați de aceste fapte, cel puțin moral... Nu au îndrăznit să facă nicio opoziție doctorului Covic ! Acum și ei fac parte din același Sistem ticălos! Unii dintre ei sunt din familii tradiționale de medici, sunt o castă ! Hypocrate este antic, Hypocrate este mort, jurământul față de el a devenit un blazon desuet al unei nobilimi suprastatale... »
GIGI PETROVAN
