Principala teză politico-ideologică de după 1989, promovată draconic de PNL, dar, sub presiunile uriașe externe, și de celelalte forțe politice, inclusiv PNȚCD, în perioada guvernării 1996 - 2000, și PSD în toate ipostazele lui, a fost STATUL MINIMAL! Statul care să plece din economie, dacă se poate cu totul privatizând domenii care la alții sunt exclusiv în sarcina lui, statul care să se retragă din protecția socială, dar și din sistemul de sănătate și învățământ - lăsate și ele la voia ”pieței libere”...
Acum se culeg ”roadele”. Iată, ”piața liberă” n-a condus nici la construcția de autostrăzi, nici la industrializarea României, nici la o agricultură mai performantă, iar de resursele naturale se bucură nu societatea românească ci... ”piața liberă”, nu-i așa? 5 - 6 milioane de români plecați în bejenie, ”neo-iobabii Europei”, cum a profețit Iuliu Maniu!
Căderea statului o vedem și în zona ordinii publice și justiției și ele ”privatizate” ba în mâinile interlopilor, ba a grupurilor de interese financiare, ba a grupurilor politice nelegitime. Pentru că acestea numai ale ”statului” aflat în slujba cetățenilor nu mai sunt!
În nicio țară din Europa nu mai există o asemenea realitate, fie ele cu regimuri mai ”sociale”, ca cele nordice, dar și Germania, Franța sau Italia, unde statul nu și-a cedat niciodată funcțiile esențiale, indiferent de ce regim s-a aflat la putere.
PNȚCD care, prin rădăcinile lui ideologice interbelice, a fost un partid care a pus accent pe rolul statului și politicile sociale ale acestuia, consideră că principala dezbatere cu privire la viitorul României trebuie să fie definirea rolului statului în societate și economie. Fără un stat puternic, să nu se aștepte nimeni în România la o viață mai bună!