Un nou scandal pune în lumină aerul rarefiat din instituțiile cu oarece forță din societatea românească.
Un tânăr ofițer de poliție de la DGA aflat în susținerea examenului de licență la o universitate din București, are un mic diferend de păreri cu profesorul examinator. Acesta din urmă - judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Conflict mititel, de altfel, aproape nesemnificativ în economia întâmplării pe care n-are sens să-l expunem că devine jenant.
Urmările însă sting lumina în două instituții. La DGA și la ICCJ.
Pofesorul-magistrat - vizibil iritat și enervat de atitudinea polițistului de la DGA - își pune în mișcare sistemul de relații și îi sună șeful să-i povestească „moșmanda”. Cum că studentul-polițist l-a cam înfruntat. Nu știm dacă i-a spus că a făcut-o un pic pe bună dreptate.
A doua zi șeful DGA îl convoacă pe tânărul ofițer la sediu și îi face câteva recomandări cu privire la incident. Recomandări demne de atitudinea unui combinator ce vrea să se pună bine cu ambele clanuri aflate în stare de beligeranță. Și-i zice că a greșit, că e mai mic Doamne apără să comită vreo faptă penală și să ajungă pe mâna judecătorului...cu atitudine deja discreționară dacă vorbim despre aptitudinile de Mama Omida ale șefului DGA când ghicește un eventual viitor.
Ofițerului i se recomandă deplasarea la sediul Înaltei Curți de Casație dar și Justiție pentru a-i prezenta scuze magistratului Alin Sorin Nicolescu, pe persoană fizică.
Băiatu' - presat de conducerea instituției și de-o serie de dezavantaje pe care ar putea să i le aducă viitorul - se duce direct la Înalta Curte unde stă pe trotuar vreo oră în așteptarea celui lezat. Lezatul, ca-n poezia lui Coșbuc „Și George nu mai vine”, nu apare, sens în care pe un mesaj whatsapp șefa adjunctă a DGA, îi comunică în scris că poate pleca acasă.
Polițistul, bulversat, cu scuzele neprezentate, a lăsat magistratul cu onoarea nereperată, pentru că probabil i-a fost reperată de către „onor” conducerea instituției mijlocitoare.
Cel mai posibil, cu respirația încă sacadată, tânărul ofițer pe la apus de soare primește un alt mesaj, de data asta de la domnul judecător suprem cum că „i-a trecut glonțul pe lângă ureche..”.
Morala acestei povești este demnă de Urzica. Revista aia comunistă cu mult umor. Umor de-o amărăciune debordantă.
Conflictul între ăsta mic și ăla mare ne determină să credem că „voi egalitate, dar nu pentru căței”...
Ăsta mic a avut orgoliu. Însă n-a luat în calcul orgoliul ăluia mare. Ăsta mic n-a avut pârghii și sfori de tras. Ăla mare, cât cuprinde. Până la vârf.
Și-acum, părăsind tărâmul golănelii, ați greșit impardonabil domnule profesor, judecător al instanței supreme. Atât ca dascăl, cât și ca făuritor al dreptății.
Nu se cade când te înfruntă cineva, indiferent cine și pe ce cale, să pui în mișcare un întreg angrenaj de stat doar pentru a da o lecție nefericitului ce ți-a pus răbdarea la încercare.
Să mai vorbesc de abuz? De putere? De influențe? De prietenii?
Aproape că îmi piere curajul.
De un singur lucru mi-e frică. De faptul că stați pe scaunul de judecător al ceea ce numește Constituția, „justiția se înfăptuiește prin Înalta Curte de Casație și Justiție...”
Pă bunee?
DANIELA TARAU
vezi video de mai jos
