Odată ce avem o versiune optimistă asupra unui om politic și ea este trecută prin optica "obiectiva" a tembeliziunilor, caracterul omului aflat în spatele numelui său, pierde din greutate și cade într-un plan secund.
Noi avem deja un portret robot care ne definește ca popor, prin calitățile pe care le-am apreciat la toți cei care s-au perindat pe lângă butoiul cu miere. Văzând că alegem de fiecare dată același tip de caracter - cel al vânzătorului de neam - doar că în multiple variante, cercetătorii englezi, până și ei! lehămesiți de atâta lipsă de imaginație, consideră această temă ca fiind lipsită de importanță! În general, ceea ce am făcut greșit, nu interesează pe nimeni, ba, chiar și pe noi, ne lasă reci.
Am parcurs toata panoplia de ticăloși, cu o stare emoțională, uneori, la cote paroxistice, demne de o țintă care să ne facă cinste, nu să ne arunce la coada istoriei.
Am creditat omul construit să dezvolte conflicte, pe cel care știe să le continue prin acte diversioniste, omul cu înclinații parazitare sau pe cel care a ajutat ca acest mediu sa devină fertil, pentru paraziți.
Am ales omul care colcăie de patimi și pe cel care a promis pomeni sociale. Am ales fantoma unei scheme studiate, un om care a pătruns în sufletele românilor, cu un declarat entuziasm și cu imaginea omului "popular", ne-am familiarizat cu replici de maidan și cu spectacole uneori insolite, alteori de-a dreptul grețoase, dar constant penale, ne-am lăsat păcăliți de cele mai ieftine trucuri fumate până si de golanii începători și ne-am aliat în susținerea ideii că e loc pentru descurcăreți, promovând obrăznicia și nesimțirea.
O precaritate circumstanțială ne ține încremeniți în proiectele unor promisiuni quijotiene, continuând să ne mângâiem orgoliul cu un cult ridicol al istoriei, pe care nici măcar nu o cunoaștem și de care au știut să se folosească, în interesul lor, acești inși.
Verticalitatea și vrednicia noastră nu a stat cu verdele in sus, cum era normal, ci cu inversul in sus, ceea ce vom și plăti. Odată ce ne înscriem in acest arhetip al antieroismului devoalat de realitate, cine credeti că va plăti? Cervantes zice că Noi!