Mesajul primarului Mihai Chirica de Ziua Mediului:
„Cu foarte mulți ani în urmă, înainte de Al Doilea Război Mondial, un învățător dintr-un sat din România a avut o idee șugubeață. Pentru a-i învăța pe elevii săi dragostea față de natură i-a pus să semene, din toamnă, câte o ghindă într-un mic ghiveci de lut. Primăvara, din sămânță a răsărit un stejar firav, care a fost plantat în câmp imediat ce s-a făcut din nou toamnă. A procedat astfel cu generații întregi de copii, la marginea satului ridicându-se încetul cu încetul o veritabilă pădure de stejari. De-a lungul anilor, elevii au îngrijit arborii până când aceștia au devenit suficient de puternici pentru a-și purta singuri de grijă. Apoi, învățătorul a murit împlinit, fiindcă în urma lui au rămas atât un codru fremătător, cât și mulți oameni mari care îndrăgeau natura...
Din păcate, nu știu ce s-a întâmplat cu acea pădure de stejari – sper să fi scăpat de furia defrișărilor din ultimii 30 de ani. Dar morala e simplă. Respectul față de mediul înconjurător se învață din copilărie, în familie și la școală, și înseamnă să recunoști faptul că noi, oamenii, suntem doar o mică parte din natură. Nu putem avea o viață frumoasă, adică sănătate și bunăstare, fără un mediu curat. De aceea, să protejăm mediul înconjurător, să iubim natura și să investim masiv în economia durabilă!
De Ziua Mediului – dar nu numai - să ne reamintim fapta plină de înțelepciune a dascălului și să nu uităm că natura este o putere imensă care însuflețește totul și dăruiește mereu!” (Mihai Chirica – Primarul municipiului Iași, pe site-ul Primăriei Municipiului)
.......................................
Uauuuu!
Cât tupeu la magraon! Câtă nesimțire la Bulibașă! Acest dușman ticălos al culorii verzi de natură, acest ipochimen carierist, oportunist, pupincurist, veros și ranchiunos aidoma modelului său care l-a băgat cu anasâna în politică și Administrație – evident, moș Chiorpec Simirad, în veci fie-i slăvit mausoleul din marmură albă șutită de la statuia din fața Institutului de Medicină Iași – se face titirez sub placa grea de beton „înmărmurit” dacă aude azi ceea ce puradelul Mihăiță executa nonșalant cu doar OPT ani în urmă! Căci noi nu avem memoria scurtă cât fustele cu șliț al ultimelor „duoamne primar” și ținem minte despre războiul purtat de ieșeni pe social-media și pe pietonal în anul 2013, când această secătură, fiind mâna dreaptă a lui Gigi Sulă Tare (acu moale) a ridicat securea și a decimat cu ură teii de pe Ștefan cel Mare, Lascăr Catargi și Bvd. Carol I, alături de maștera cea rea Luminița Sălceanu, care pupa p(oa)la popii de pe coada de mătură alături de Chirica.
Ei, bine, oameni buni, acum această baragladină se dă - ca și Baronul Johansen de la Palatul Cutreicoceni - apărătorul copacilor de pretutindeni, fiind el apărătorul și salvatorul lor, deși îi urăște că trebuie să cheltuiască anual o droaie de marangoți cu strânsul frunzelor, care altfel le taie și le dă la câini, în loc să bage biștarii la caraiman.
Haraseluuu! Ai uitat mo, când făcea mă-ta măpmălig’ la foc de paie? Ai uitat când mergeai la pădurea din spatele cortului trimis de mă-ta să aduci o sarcină de uscături ca să-ți facă un ceai de pojarniță că erai cufurit tot și te căcai în scăldătoare? Has mo!
GABRIEL MIHAILA
