CRIMA JURAMÂNTULUI FALS

KFJFHFDJJ

Nu știu câți dintre noi conștientizează că suntem un popor care a căzut pradă minciunii, a jurămintelor false, care se dau doar dintr-un ritual impus, iar cei care îl rostesc papagalicește „că așa trebuie” ca să-și atingă scopul, pur și simplu nu au nicio apăsare, nicio emoție măcar să se gândească pentru o clipă, profund, la semnificația vorbelor pe care le rostesc și la însemnătatea lor. Cel puțin în ochii publicului, a societății în care trăiesc.

În viață, sunt câteva categorii de oameni, care prin profesia lor, sau prin funcția pe care trebuie să o ocupe vremelnic prin numire sau „alegeri libere”, sunt obligați de cutume să depună un JURĂMÂNT. Că este militar, că este un jurământ de loialitate față de Constituția țării, sau față de poporul din care fac parte, că este un jurământ de credință față de profesia nobilă de medic (de „doftor” adică), acești oameni sunt considerați de ceilalți care sunt membri „simpli” ai societății, niște oameni aleși, mai deosebiți, iar de când e lumea modernă, restul societății le-a recunoscut niște privilegii care la prima aparență par firești. Ei, bine, așa ar trebui să fie, dacă „juruiții” ar mai fi ceea ce au fost odată, dacă ar fi oameni de onoare și dacă și-ar ține jurământul făcut. Chiar dacă el e făcut lui Dumnezeu Tatăl, sau unui reprezentant al său pe pământ. Până la urmă – dacă stai să te gândești puțin – cam fiecare am fost nevoiți să jurăm măcar o dată în viață credință cuiva, chiar în ziua cununiei religioase la biserică.

Cred că sunteți în asentimentul meu că cel puțin 90% dintre noi ne încălcăm jurământul făcut, pentru că în sinea noastră ne mângâiem cu gândul că „nimeni nu este atât de ascet” ca să poată respecta cu strictețe un jurământ făcut, pe care mulți îl consideră – și îl acceptă – ca fiind făcut din obligație, că așa este cutuma.

Ia gândiți-vă doar puțin la acest aspect: din cauza nerespectării jurământului depus „nesilit de nimeni”, societatea a degenerat foarte puternic, cel puțin după „deranjul” din 89, s-a dus dracului de râpă orice bun simț, conduita civilizată, frica față de Dumnezeu și față de autorități, care autorități - deși au depus jurăminte solemne de loialitate față de poporul care le-au ales să îi reprezinte și să-i conducă – sunt formate tot din oameni slabi, făcuți din carne și oase, cu același caracter infect, duplicitar, cu aceleași metehne de înavuțire cu orice preț, cu aceleași ranchiune personale și invidie față de alt seamăn care ar putea să-i uzurpe lui funcția... Deci, „cum îi turcu-i și chistolu”, sau cum îi omu’ îi și Conducerea colectivă.

Începând din „capul statului”, adică de la Președintele țării și până la opincă, până la ultimul bețivan care se machește zi de zi cu orice lichid îi poate lua mințile, aproape NIMENI nu mai ține cont că a depus vreun Jurământ.

Johannis, bună oară, a jurat de două ori cu mâna pe Biblie – adică în fața lui Dumnezeu și în fața poporului care l-a ales - să-l reprezinte și „să-l conducă”, să RESPECTE CONSTITUȚIA  României, să își dăruiască întreaga lui viață și energie pentru apărarea intereselor poporului român din care pretinde că face parte, bla, bla, bla... Ce a făcut Johannis de cum s-a văzut împărat (când ajunge prostul împărat, Țara este de rahat)? A dat iute cu mucii în fasole și cu pardesiul de cupola limuzinei în care circulase cu onoruri și a răbufnit public pentru că slugile lui Pahonțu (viermele de carne de la SPP), nu a sărit și nu a avut intuiția să-l debaraseze de un obiect inutil pentru el. Asta este doar un aspect, care anunța pentru oamenii deștepți (ca mine, sic!) caracterul infect, trufia și ticăloșia care zac în acest individ, ce nu pregetă o secundă când apare din neant în ochii românilor să-i scuipe, să-i umilească, să-i desconsidere ca fiind o rasă inferioară lui, nemțălău „pur sânge”... Ei, de aici și până a fi transformat România într-un WC personal, unde folosește Constituția ca să-și șteargă dosul, având însă grijă să mototolească bine foile ei ca să nu-și zgârie nobilul cur săsesc, nu a mai fost decât un pas, iar apoi a trecut la „pas cu pas”...

De la el în jos, s-au perindat în fața Lui și au jurat la fel de strâmb pe Biblie și pe Constituție o sumedenie de alți ticăloși fără scrupule care au jurat la fel de strâmb și de fals că vor face și vor drege, că vor fi loiali poporului, că vor... bla, bla, bla...

Urmează apoi militarii de carieră, polițiștii și jandarmii, care atunci când absolvă Școala de specialitate, depun Jurământul! Atenție! Ei depun jurământul față de poporul român, jură să apere cu prețul vieții lor INTERESELE POPORULUI român, prevederile Constituției României, iar nu jură să apere și să îndeplinească ordinele primite de la superiorii ierarhici! Deși orice armată din lume se bazează pe îndeplinirea necondiționată a ordinului dat de superiorul direct, sau al celui superior acestuia, care poate să îl contrazică pe primul, se presupune că toți comandanții pe scara ierarhică până la Comandantul Suprem își respectă jurământul depus în fața Țării de a fi loial poporului român și  a apărării Constituției. Dacă ar fi așa în realitate, NIMENI nu ar putea da un ordin în jos care să contravină intereselor poporului, așa că poporul ar trebui să se simtă liber și lejer în țara lui știindu-se apărat și protejat de structurile militare.

Am lăsat în sfârșit, dar nu pe ultimul loc, ci chiar poate ar trebui pus în fața comportamentului mișelesc al politicienilor, Jurământul depus de medici, „juirământul lui Hypocrate”.

Este poate singura profesie care vine din negura vremurilor, în care cei care o aleg, JURĂ la absolvirea cursurilor ce le atestă calitatea de medic, să depună toate eforturile, toate cunoștințele LOR  pe care le-au acumulat-  el și confrații săi - pentru ca să trateze și să vindece un om, un seamăn de al său aflat în boală. Nimic nu poate fi mai Nobil pe pământ, nimic nu poate fi mai înălțător decât să-ți dedici de multe ori chiar viața ta lucrând până la epuizarea fizică, sau riscându-ți-o, mergând și stând printre bolnavii contagioși, chiar în condițiile unor costume performante pentru izolare.

Din păcate, foarte mulți dintre absolvenții care au devenit medici, nu mai văd scopul medicinii ca fiind primordial în viața lor, iar imediat ce termină cursurile – dacă nu cumva dinainte de a le fi început – se gândesc la partea materială și la avantajele pecuniare primite de la Societate, intrând în „nobilimea halatelor albe”.

Pur și simplu nu există practic persoană întâlnită în ziua de azi să nu fi avut tangență cu un medic pe care îl laudă la superlativ pentru cartea pe care o știe, pentru minunile făcute cu mintea și mâinile sale, dar care din păcate are dezvoltată acea latură sinonimă cu tâlhăria, cu care se aseamănă până la confuzie cu politicienii.

Din nefericire și medicii sunt oameni ca și noi, „ceilalți muritori” și ei sunt bolnavi de lăcomie, de trufie, de parvenire, de acumularea de averi nelimitate,  iar pentru asta, încalcă cu seninătate și nepăsare Jurământul lui Hypocrate, pe care imediat ce au absolvit Facultatea, îl uită și îl ignoră.

.................................................

Jurământul lui Hypocrate – varianta modernă:

Odată admis printre membrii profesiunii de medic:

- Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

- Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

- Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

- Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

- Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;

- Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

- Colegii mei vor fi fraţii mei;

- Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

- Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare

......................................................

Am curajul să afirm cu tărie că cel puțin 80% din totalul medicilor care profesează azi în România sunt în categoria aceasta. Sunt oameni cu o pregătire de excepție, sunt oameni care stăpânesc de cele mai multe ori și tehnică IT înafară de cunoștințe temeinice de medicină, iar datorită lor, medicina modernă ajunge din ce în ce mai repede să fie chiar o știință care va face posibilă prelungirea vieții omului pe planetă.

Societatea a făcut reale eforturi și în România ca să le acorde medicilor salarii și câștiguri binemeritate, sunt mulți medici care câștigă de la 15000 de eur/lună în sus, iar un rezident pornește azi 1500 eur. Atâta poate acum asigura țara asta, atâta își poate ea permite. Cine nu este mulțumit, cine consideră că este mai bun decât ceilalți și merită mult mai mult, este liber azi să meargă la orice concurs de ocupare a unui post disponibil oriunde în lume și nimic  sau nimeni nu îl poate împiedica. Totodată, nimeni nu îl pizmuiește pe acel medic care trăiește cinstit din banii câștigați legal, prin munca sa, pe cartea pe care a învățat-o el. Nimeni nu se întreabă de unde are doctorul X bani ca să aibă o mașină de lux, o vilă de lux, de unde are el bani să plece în vacanțe oriunde în lume, dar doar din munca lui la vedere.

Din păcate, medicii s-au transformat în afaceriști veroși. Privatizarea clinicilor, a profesiei medicale și permisiunea de a profesa concomitent în spital, în clinici private și în învățământul de medicină, a creat niște monștri, care pur și simplu s-au lepădat de halatul câștigat cu atâta trudă pentru care au depus și un jurământ și au devenit cei mai mari ticăloși care au de acum alt scop în viață decât cel pentru care au jurat. Ei sunt chiar în situația de a exercita dominație asupra altor confrați, pe care îi obligă să le slujească interesele. Se folosesc de „medici politruci”, cărora le-a plăcut să ia diploma doar ca să devină funcționari publici și să fie uneltele confraților veroși care chipurile profesează.

Îi găsești la Direcția de Sănătate Publică, la Casa de asigurări, prin minister sau  instituții de unde sunt complicii rechinilor albi care pot călca și pe cadavre făcute chiar de ei în lăcomia nelimitată pe care deja o afișează fără nici jenă.

Închei, după ce vă invit să vă faceți un simplu proces de conștiință și să vă gândiți pentru o clipă dacă prin noi înșine nu îndemnăm prin indiferența și delăsarea noastră toate aceste jeguri umane despre care am amintit mai sus să ne distrugă viețile. Jurământul nerespectat devine CRIMĂ!

Toți despre care am vorbit și am amintit,  ar merita câte un mare scuipat în obraz... Scuipând cu toții cei abuzați, toți aceia care tolerăm prin indiferența noastră acești oameni și aceste practici, probabil că s-ar umple lacurile de acumulare secătuite de secetă și de băieții deștepți și chiar Dunărea ar redeveni navigabilă...

GABRIEL MIHAILA

Video

Add new comment

Restricted HTML

  • Allowed HTML tags: <a href hreflang> <em> <strong> <cite> <blockquote cite> <code> <ul type> <ol start type> <li> <dl> <dt> <dd> <h2 id> <h3 id> <h4 id> <h5 id> <h6 id>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Web page addresses and email addresses turn into links automatically.

Featured