București, Banu Manta. Stăteam la semafor. La o oarecare distanță de mine o băbuță cu mască pe față îmbia trecătorii să cumpere punguțe cu floare de tei. O „doamnă” (fără mască, dar nici nu era nevoie, că eram în aer liber) se oprește la distanța regulamentară și începe să răcnească:
- Da matale n-ai auzit de covid? Este covid în țară!!!
Băbuța, cu o voce blîndă, îi răspunde:
- Eh, dac-o fi să mor, mor, că n-oi trăi veșnic.
„Doamna” a luat foc:
- Păi nu de tine e vorba, că îmbolnăvești lumea!!! Virusul e foarte contagios!!!
Băbuța, cu o voce pierită, o întreabă nedumerită:
- Da ce-am făcut?
Se pare că „doamna” nu știa răspunsul la întrebare. Noroc că a apărut o altă „doamnă”, cu masca pe bărbie, care intervine cu forțe proaspete:
- Cum ce-ai făcut? Te-ai spălat pe mâni? Ai dezinfectat pungile alea??? Uite dom”le cum vin ăștia să ne îmbolnăvească!!!
S-a făcut verde și am plecat cu pumnii strânși, tremurând de nervi. Prietena căreia i-am povestit întâmplarea și care mă cunoaște bine s-a mirat că n-am intervenit. Nu, n-am intervenit, pentru că ar fi fost inutil. Ce să le fi spus celor două „doamne”? Că sunt niște cretine frustrate, cu creierii varză? Că frica le-a mistuit orice urmă de umanitate și de logică? Orice aș fi spus ar fi generat un scandal în stradă, care sigur ar fi escaladat (când mă pornesc, sunt greu de oprit) imprevizibil, așa că am plecat, lăsându-le să băltească în continuare în prostia lor crasă.
Singurul meu regret a fost că nu aveam bani. Aș fi cumpărat toată sacoșa cu floare de tei.
Că am prieteni care beau ceai!
ANA MARIA HOMEAG
