COPILARIA NOASTRA A FACUT COPILARIA VOASTRA

hhytfrtgg

Provin dintr-un mic târg din sudul Moldovei, un orășel prăfuit, cu doar câteva mii de locuitori, unde verile erau prăfoase, secetoase, cu călduri de-ți ardeau tălpile picioarelor  neîncălțate, de copil sărac  .        

 Cu ierni,  când viscolul  de la RUȘI  aduna în jurul casei troiene până la înălțimea       acoperișurilor.           Copil fiind, cu tatăl mai mult plecat din oraș cu serviciul, eu pe la șase ani, autointitulându-mă "bărbatul casei", făceam ore întregi pârtii prin zăpadă, ajutat desigur de mama și de bunica mea .           Așa era viața unui băiețel  dintr-o familie de muncitori, cu doi copii și cu un singur salariu,  prin anii 1960 .

                     După spusele părinților, problemele erau la fel de mari, ca pe timpul războiului , criza  de alimente din magazine, pâinea cartelată, lipsa acută a  banilor în familie, îi determinau  pe părinți să facă liste interminabile de cumpărături  "CU PRIORITATE"

                       Prioritatea însemna, șorțulețul pepit de școală pentru sora mea, sau cizmulițele din cauciuc pentru mine, urmând să merg la grădiniță.         Niciodată nu erau bani pentru amândouă, niciodată pe cartelă nu luai două pâini pe zi, doar una, mare, caldă, rotundă, neagră, fierbinte, din care (brutăria fiind departe iar eu copil mereu flămând), mâncam aproape un sfert până acasă, ciugulind-o puțin câte  puțin.             O pâine care niciodată nu ajungea întregii familii, părinții și bunica  fiind mereu cei care se sacrificau  în favoarea copiilor.

                     Toți copiii din cartier (cartier muncitoresc), trăiau greu, în lipsuri, desculți, îmbrăcați de obicei cu hainele rămase de la frații mai mari (care aveau frați mai mari ).   Țara o ducea greu, datoriile impuse de Rusia, după război, plătite de regulă în alimente, făceau viața românilor un infern, o agonie de zi cu zi.     

                         Anii au trecut, copiii de atunci au crescut, unii au rămas în  CARTIER , muncitori ca și părinții lor, în aceleași case de chirpici, pline de igrasie, cu porc pentru la iarnă, cu găini prin curte, în plus cu asfalt, gaze și apă potabilă, aduse până la poartă de Primărie.

                         Cei mai mulți însă, sătui de sărăcie, îndemnați de profesori sau părinți, au plecat unde au văzut cu ochii, de obicei atrași de marile orașe, unde viața era un pic mai bună.              Imposibilitatea de a se întreține în  facultăți, i-a îndemnat pe cei mai mulți băieți, să urmeze studii superioare dintre cele suportate în totalitate de stat:  facultăți militare , de interne, de servicii, acolo unde statul te învăța  carte, te îmbrăca  în uniforma țării  tale, te hrănea, îți plătea trenul de două ori pe an, până acasă și înapoi.

                AU MAI TRECUT NIȘTE ANI, băiețeii de atunci, acum oameni trecuți de 60 de ani, doar își mai amintesc acele zile   și bunici fiind, le mai povestesc câte ceva nepoților.

                          Copiilor din generația  Mc.DONALD'S   &     KFC,  INTERNET,  le este imposibil să creadă că în țara unde magazinele își etalează marfa și pe trotuare, unde în hipermarket-uri te poți rătăci , unde jumătate din alimentele cumpărate de mami, de fapt se aruncă la gunoi,..... bunicii lor, sufereau cândva de foame.

                           Cum să ințeleagă un puști de acum, că odată, o pereche de săndăluțe de vinilin se purtau până la epuizare, când el este încurajat să-și taie blugii noi , pentru că așa este acum de bon ton,   COOL & TRENDY   ??!!

                             Nimic nu mai este CA PE TIMPUL MEU, nici măcar cartierele muncitorești, cu case mici din pământ, unde acum sunt blocuri, blocuri după care     „TE PÂNDESC CEI CE TE VOR FACE PE TINE” (vorba celebrei melodii) , nici maidanele nu mai sunt, unde ne distram COPIOS jucând ȚURCA, LAPTE GROS, PRINSELEA, ȘOTRON,ȚARĂ-ȚARĂ VREM OSTAȘI  , unde băteam o minge din plastic de doi lei  sau, din cârpe  .

                          Nu pot fi un nostalgic al vremurilor de demult, copil fiind, îmi doream lucruri considerate acum banale: pâine, lapte, unt, ciocolată, pantofiori și  visul unei întregi copilării....................... O   BICICLETĂ .

Acum copiii au de toate, la șase ani au telefoane mobile inteligente, mașinuțe teleghidate, profesori personali, școli și grădinițe private, mașini sport la fix 18 ani.

DAR COPILĂRIE AU   ??!!     Știu ei oare, că toată viața lor viitoare NU VA MAI  PUTEA  FI  o prelungire a copilăriei lor de VIS    ??!!      LE SPUNE ASTA CINEVA    ??!!  Sigur NU !!               Dar ce știu eu, un fost copil sărac, dintr-un orășel prăfuit din sudul Moldovei ??!!

PUIU  BAHCEVANII

Featured

TÂRTANUL

Am apucat dăunăzi să vă anunț în treacăt, ca „fapt divers”, numirea la Primăria Iași în funcția de  „SITI MENAJER”, a lui Petru Movilă, altul decât fostul Domn al Moldovei...

Tags

ORB LA CORB, NU-SI SCOATE OCHII ! MIHAI GÂDEA&E-MANUEL UNGUREANU

MOTTO: „Către Parchetul General/ Domnule procuror general, în data de 28 decembrie am publicat pe pagina mea oficială de Facebook un text însoțit de imaginea profesorului Beuran și mărturiile a doi brancardieri prin care am dezvăluit în urma