Mai ninge-mă, iarnă desfrunzită de culori,
Mai cântă-mi cu Vântul rătăcit prin viori!
Sunt alba ca tine! ca tine,în gri mă îmbrac
Si țurțuri de gheață pictez pe geamul opac...
Vreau sa mai vad lumina ce dantuie-n vatra,
Să-mi vină miros din cuptor... și mă iartă!...
Mă iartă ca nu te-am iubit ca pe Ultimul Dar
Blestemat și bătrân arhitect cu suflet amar!
Ai furat! mi-ai furat primăveri cu cosițe de flori
Și vara cu fluturi... și gânduri din „capul in nori”
Ai ucis sub suflarea de gheață si toamne târzii
Si atunci?! te rog, Alba mea, te rog să-mi mai vii!...
Cu mâinile-ți reci, mai ține-mi fața spre Cer !
Mai dă-mi Timp, sa mai gust din al Vieții mister...
Fii Ultimul dans cu vise si brățări de argint...
pe glezne subțiri; fii tu, Ultim răspuns de alint!!
TATIANA PAVEL